Category Archives: bad dreams

bad dreams, divagand, me and my friends, nostalgii

>Things from the past

>

Stii cum e? Treci printr-o experienta intensa. Atat de intensa incat iti da peste cap intreaga existenta. Pentru cel putin o saptamana, te intoarce de tot pe dos. Si in momentul in care nu este atenta (experienta, fireste, doar despre ea discutam) ii faci branci intr-o groapa si arunci cat de mult pamant poti pe deasupra. Iei pamant cu mainile, cu picioarele, cu gura, cu orice ai la indemana, numai sa acoperi groapa aia cat mai repede. Si la final sari energic pe locul unde a fost groapa, ca sa batatoresti pamantul, sa nu mai ramana nici o urma.

Dupa aia iti stergi picaturile de transpiratie de pe frunte, iei o gura de apa, si te apuci de treaba. Lipesti tot ce ai spart, arunci ce mai e de aruncat, cumperi lucruri noi, iti faci dracului rost de o viata noua.

Mama, si cand vine cate un cutremur si se mai face cate o fisura… Sau cand mai vezi un caine care face… na… face si el caca…. si sapa tocmai acolo in locul cu pricina ca sa acopere necazul… In momentele astea simti piscaturi in ceafa, fiori reci, dureri de stomac…

Stii ca la un moment-dat, orice ai face, pacostea tot o sa iasa la suprafata. Tot ce poti spera este sa vezi tarandu-se afara din groapa doar un schelet pricajit, care sa nu te poata afecta prea mult.
bad dreams, divagand, you

>Cat de ciudat poate fi

>
…un vis? E extrem de bizar cand ai un vis urat, unul din ala realist, si iti dai seama ca e un vis dar te incapatanezi sa dormi in continuare pentru ca ai impresia ca asa o sa afli niste secrete pe care in realitate nu le-ai afla nicicum. Cand te trezesti iti dai seama ca a fost totul doar o mare minciuna si ca te-ai agitat degeaba cateva ore foaaaarte lungi, dar in acelasi timp te bucuri ca a fost o minciuna, pentru ca lucrurile pe care le-ai aflat sunt ingrozitoare.

Aseara, de pilda, nu mai aveam unde locui. Si faceam tot felul de investigatii asupra tragediei ca in momentul in care se va intampla cu adevarat, sa pot sa contracarez totul. Cum o nenorocire nu vine niciodata singura, prietenul meu se impacase cu o fosta prietena, blonda, pe nume Luiza. Imi pare rau ca nu mi-am notat si numele de familie, pentru ca la un moment-dat stransesem un adevarat dosar. Deci… CINE e Luiza, huh??? (acum, vorbind despre asta, cred ca e o trauma mai veche de-a mea… 🙂 ).

Sunt eu nebuna nebuna de tot, sau mai viseaza cineva investigatii din astea?

bad dreams, la strada, me feeling like shit, you

>Au innebunit salcamii, iar eu parca as fi mama lor…

>…am consumat atata energie saptamanile astea, incat n-am mai avut resurse pentru viata mea virtuala. Am oscilat intre crize de nervi si crize de fericire, cel mai mare zambet de inima si cel mai nasol sentiment de singuratate. Si ca sa fie frumos, m-au inundat alergiile de tot felul. Cred ca m-a ajuns astenia de primavara, si ma sperie foarte tare momentele din ce in ce mai dese in care imi ies din minti si fac lucruri…

Si in plus, asa de tare nu mai vreau sa ma ajunga senzatia asta ca sunt mica si ma infund in asfalt… Nu stiu cat de cunoscut va suna asta, dar ma intalnesc cu fenomenul destul de des lately. Merg pe strada, ma uit la telefon din cand in cand (aproximativ 3 minute jumate) de parca astept o minune, si am impresia ca ma pierd cumva intre tot ce e in jur:banci, soare, tineri, catei, babe, bisnitari, injuraturi, seminte, pisici. Imi doresc parca sa ma apuce careva de mana si sa ma traga in sus inainte sa ma aspire porii asfaltului, sa ma duca undeva frumos si sa imi infiga o vata de zahar pe gat ca sa nu ma mai gandesc la ziua de maine, dar chestia asta nu se intampla niciodata. Din fericire, reusesc de fiecare data sa ma tarasc pana acasa si sa imi rezolv problemele dintre mine si eu pe undeva prin balcon, la o tigara.

Si ca un apogeu, nenii astia de pe net imi spun ca si copilu’ meu interior (nu, nu sunt insarcinata – asta ar mai lipsi…) e cam nervos. Iete ce zice la tabel:

Your Inner Child Is Angry

You’re not an angry person.
But when you don’t get your way, watch out.
Like a very manipulative kid, you will get what you want.
Even if it takes a little kicking and screaming.
bad dreams, divagand, funny shit, you

>Vise, taica, vise…

>

Azi noapte m-am trezit la 3.30. Am mancat un Kit Kat si m-am culcat la loc.

Si am inceput, nene, sa visez… Am visat ca eram la Pitesti, cu vara-mea si cu diversi alti prieteni. In afara de faptul ca ma ingrasasem la loc si eram foarte blonda, m-am mai dus si intr-un club unde am inceput sa ma fac praf. Si cum stateam eu in club si ma faceam praf, apar acolo directorul de creatie cu directoarea de client service. Nu mai stiu ce am discutat noi (va dati seama, visam si mai eram si beata in vis, era chiar culmea sa tin minte discutia), dar – tot in vis – la un moment-dat m-am dus acasa sa dorm.

De dimineata, ceasul a inceput sa sune – de-adevaratelea. Am o sonerie noua care spune pe triluri de pasarele: “Tutu, …Lulu…”… ca sa zbiere apoi: “DA-TE JOS DIN PAAAT!!!”. Si cum am auzit eu amenintarile telefonului, am inceput sa imi fac planul: “Booooon, ma dau jos din pat. Ma spal pe dinti, ma imbrac, ma duc la metrou… Wait… unde dracu e metroul?? Aoleu, sunt la Pitesti. Nu am metrou! CUM AJUNG LA METROOOOOOU? Doamne, cat de imbecila sunt, Doamne cat de idioata sunt… chiar nu puteam sa ma gandesc la asta din timp?!”.

Dupa ce m-am agitat in starea aia de semi-somn vreo 10 minute, am inceput sa realizez cum stau lucrurile. :”Staaaaai, ma, stai. Ca sunt chiar proasta. Pai sun si le explic ca sunt la Pitesti. Daca or sa creada ca inventez… Neaaah, cum naiba, nu m-am intalnit cu aia doi in club aseara?! Imposibil, or sa-si dea seama ca nu am cum sa ajung…”.

Si asa am tinut-o pana la 9 fara 10… Cand m-am trezit, m-am tarat pana la marginea patului, si am inceput sa gandesc. “Sunt la Bucuresti, e marti- nu vineri, n-am fost in nici un club, trebuie sa ma duc la birou, n-am bani de taxi, metroul e vizavi…cu ce ma imbrac… Doamne ce ma ustura ochii; off, iar am adormit machiata… cand naiba dau de mancare si la pesti…”. Cam asta.

Inca 2-3 dimineti ca astea si ma lasa dracului nervii de tot.

bad dreams, intelepciuni pinguinesti

>Si cum e acolo?

>”…e un loc luminos. Nu trebuie sa iti fie frica. Mai multe nu pot sa iti spun”.

Sunt curioasa cati dintre voi ati auzit cuvintele astea…Chiar! CATI dintre voi ati auzit raspunsul asta?

Cat de puternic e subconstientul? E mai smecher decat toate lucrurile din univers? Cat de mare poate deveni teama de somn?Cum ai putea sa nu te temi cand tot ce simti e pielea ca de gaina pe tot corpul? Si mai ales cum ai putea sa ai incredere? Cum e posibil sa ai incredere in ce nu cunosti?

E obligatoriu ca tot ce e frumos sa fie bun, si ca tot ce e hidos sa fie rau? Chiar nu exista o alta cale?

As fi foarte bucuroasa daca ati incerca sa imi raspundeti la intrebarile astea, fara sa incercati sa pareti complicati, fara sa dati citate si fara sa deveniti filosofi de buzunar. Mi-as dori sa primesc niste raspunsuri sincere si mai ales directe. Nu vreau epitete sau metafore, caut doar pareri exprimate liber.

bad dreams, me feeling like shit

>M-am rispit

>in milioane de bucatele marunte. Dar n-a fost ca o explozie, nu a fost ceva atat de violent. Pur si simplu la un moment-dat liantul dintre ele s-a slabit, si ele s-au rispit. Inca mai e ceva ce le tine impreuna, dar e foarte, foarte greu sa le mai aduni.
Parca intru undeva si dureaza ore in sir sa apara toate bucatelele din mine. Si cand in sfarsit incep sa se adune, trebuie sa plec. Si procesul se repeta.

Ce faci? “Nu stiu inca sa iti raspund, stai sa imi apara toata fiinta”.

bad dreams, jobbish, me and my friends, me feeling like shit

>cerc vicios…

>
…dimineata ma trezesc foarte greu pentru ca ma culc foarte tarziu. Fug la un taxi desi stiu ca nu mi-l permit, si ajung oricum nesimtit de tarziu la birou. Pe la a treia cafea imi revin,dar caldura ma moleseste la loc. Vine seara, panica apare inevitabil pentru ca n-am facut mare lucru. Prietenii trag de mine sa ies in oras. Iar trebuie sa dau explicatii… Urasc sa dau explicatii… Asa ca stau sa termin ce am defacut. Ceea ce oricum nu se intampla. Si beau o ultima cafea, ca sa fiu in stare sa termin treaba. Pe care pana la urma nu reusesc sa o termin. Ajung acasa tarziu, si nu pot sa dorm. Pentru ca am baut o ultima cafea.

Vine dimineata… ma trezesc foarte greu, pentru ca ma culc foarte tarziu.

bad dreams, funny shit, la strada, me and my friends, nostalgii

>3 prieteni si 1 imaginara

>
4 prieteni intra intr-un restaurant. 1 se duce la toaleta. Vine ospatarul. Cei 3 oameni vor piept de pui pentru ei si pentru prietena lor imaginara. “NU FRATE, nu va luati piept de pui, luati-va pulpe cu mamaliguta si mujdei. Ascultati-ma pe mine…”. Ospatarul are un aer complice…Vine prietena imaginara. Ospatarul poarta o discutie imaginara cu prietena imaginara, de unde se ajunge la concluzia ca problemele cu pieptul de pui erau imaginare, si ca puii din restaurant n-au suferit de cancer la san. Acum 2 vor piept de pui cu cartofi prajiti, si 2 vor pulpe de pui cu mamaliguta si mujdei. 1 vrea si o ciorba, si alta vrea apa. Plata. Ospatarul ranjeste si zice “a, vrei d-aia de la robinet..”. Si se intoarce cu sticla. Cu apa minerala, cu bule. Nici un comentariu.

Un cuplu se aseaza la masa cu cei 4 prieteni. El are o voce gajaita. 1 solicita cafea. Ospatarul zice: “vrei cafea? iti zic eu , vreti cu totii cafea! Ia uite, 1, 2, 3, 4 cafele la ibric!”. Si pleaca, inainte de a lasa loc la comentarii. Se pare ca a luat-o in calcul si pe prietena imaginara. Vine mancarea. Nici vorba de mamaliguta sau mujdei. Cartofi prajiti, si atat.Cea care vrusese ciorba, intreaba: “si ciorba?”. Picolita care il ajutase pe ospatarul nostru, zice “aaaaa, pai ciorba nu mai avem de 2-3 ore!!!!”. Doritoarea de ciorba se resemneaza. Si mananca usor din pulpa cu cartofi prajiti. Desi trebuia sa fie cu mamaliguta si mujdei.
Barbatul din cuplul care s-a asezat la masa celor 4 ia elan si incepe sa recite cu vocea gajaita: “EU SUNT MACHE! Eu sunt rasaritul, eu sunt apusul!!!”. Are aspect de bisnitar de 50 ani. Femeia seamana cu Sinead O’Connor. Si, aparent, unul din cei 4 “seamana cu Brus Springstin”. Asa crede barbatul cu voce gajaita.

Cafelele nu mai vin. Prietena care a vrut ciorba cere un ceai si nota. Vine ceaiul, vine si nota. In mod surprinzator, cele 4 cafele nu vin. Cei 4 platesc si pleaca, lasand la masa barbatul cu voce gajaita si femeia care seamana cu Sinead O’Connor.

Vine dimineata in Vama Veche. E timpul ca cei 3 prieteni sa se intoarca in club, impreuna cu prietena imaginara.