Category Archives: Eu incercand sa par desteapta

>Aventuri in Tara Oglinzii

>
Pe soundtrack de London Undersound al lui Nitin Sawhney. N-am vazut inca Londra, dar o s-o vad. Poate la anu’. Sau poate la toamna. Sau altadata.

Lucrurile sunt la fel, dar cumva parca se schimba radical zilele astea. E un fel de Alice in Tara Oglinzii. Nu, nu in Tara Minunilor. Nu stiti? Prima mea intalnire cu Alice a fost in Tara Oglinzii. Era o carte mare, cartonata, cu ilustratii alb-negru, unde am facut cunostinta cu Alice si intamplarile ei bizare. Nu se strecoara prin usi magice mancand prajituri cu efect neasteptat, ci trece printr-o oglinda si ajunge in lumea pieselor de sah, intrand in razboiul dintre ele. E acolo Humpty Dumpty, si Leul, si Unicornul, si multe alte personaje. Cartea asta m-a marcat iremediabil. Nah – Alice si basmele pentru copii si oameni mari. De fiecare cand o deschideam gaseam alt sens in paginile ei. Cu mintea aia a mea de 5 -6 ani (da, pe la varsta aia o citeam, I was a kind of a common prodigy) incercam sa gasesc un sens absurdului, si de fiecare data reuseam, dar cu un rezultat diferit.

De ce porneste Alice ca pion al Reginei de Alb, si de ce etapele prin care trece nu se supun unor reguli firesti, de ce unele lucruri sunt nedrepte, de ce e bine si totusi rau cand ajunge regina, toate lucrurile astea isi cautau explicatii in capul meu si si le gaseau intotdeauna sub o alta forma. Imi dau seama acum cata educatie mi-a facut cartea asta pe care atunci o gaseam fascinant de absurda.

De ce mi-am amintit acum? Pentru ca asa se intampla lucrurile de la o vreme. E realitatea pe care o stiam, in loop, dar cumva o vad intoarsa pe dos. Brusc fiecare replica pe care as ignora-o in mod normal pare a avea sensuri misterioase, si toate lucrurile din jur au o identitate cel putin dubla, pe care o vezi daca stai un minut si privesti in oglinda.

>Sa fii femeie

>Ce inseamna sa fii femeie? Vorbim de anul de gratie 2009, de epoca cocalarilor si de zilele nesigurantei. Ce inseamna sa fii femeie?

Care sunt limitele in care fapturile umane de sex feminin isi creeaza aura aia de “femeie”? Sunt suspinele in perna? Mai este inca valabil visul dupa feti frumosi (aia din feti-frumosia)?

Traiesc intr-un context definit de o lupta a creaturilor de sex feminin pentru teritoriu, fara ca asta sa fie un matriarhat. Sa fim seriosi. Traim inca in spatiul mioritic, suntem inca impinsi de la spate de “principii” printre coji de seminte de floarea soarelui. Si in contextul asta noi, fiintele de sex feminin, ne luptam totusi pana la sange pentru o suprematie in jumatatea noastra de rasa.

Esti mai femeie atunci cand iti indrepti pletele si vanezi masculi potenti financiar? Sau poate esti mai femeie atunci cand dansezi pe joculete din filmul “hard to get”? Evident mai exista si modul de a fi o “femeie cool” – trendy-shit. Nu? Sa-mi spuneti…

Nu stiu de la ce anume incepusem. Ideea a inflorit in capul meu cand mergeam catre scara blocului calcand apasat pe tocurile mele ce ma fac inca si mai inalta decat sunt deja, mandra ca l-am umilit pe taximetrist cu un bacsis mai mare decat il merita. S-a diluat pe drum si m-am trezit singura in fata tastaturii ridicand intrebari cu un grad destul de ridicat de non-sens.

Si totusi, domnilor mioritici… Ce este aceea o femeie?

>Secret

>E o salina secreta in perna mea. 

Sunt acolo patru-cinci pitici
(excesiv de mici).
Cu dalta si ciocanele
fauresc in fiecare noapte
cercei pentru printese mofturoase
si margele pentru doamne…ceva mai coapte.

Cand n-am somn ii aud
cioc-cioc, cioc-cioc…
Uneori ii si vad
(cand am cate-un pic de noroc).

Cand uit de ei se supara. 
Ma-nteapa prin perna de parca
eu as fi cea care le cumpara
cerceii si margelele.

>Imi pare rau, nu ma pot abtine…

>
…iacata un nou citat din “Convorbiri cu Octavian Paler”:

“Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca e mai bine sa fii intelept in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti, evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul cu masura. Si tocmai aceasta masura o gasesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a nebuniilor netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp (daca nu pe vremea cand visam sa aflu totul despre cei sapte intelepti ai Greciei antice, cel putin mai tarziu) ca adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, dorind fara masura, indraznind fara masura, iubind fara masura. Nu stiu daca aveam calitatile necesare pentru a pune in practica ideea mea (de la batranete) ca nebuniile sunt mai recomandabile intr-o viata (atat de scurta!) decat o intelepciune searbada si cuminte. Am unele indoieli in privinta asta. Dar mi-ar fi placut sa stiu mai demult ca intelepciunea e o virtute batranicioasa. “

>Despre religie

>…ca tot m-a prins dimineata si n-am apucat sa adorm, m-am apucat sa citesc din una dintre cartile-cadou. Da, da, cadoul cela pe care l-am solicitat insistent, batand nervos din calcai. Este vorba despre “Convorbiri cu Octavian Paler”. Si iacata ce paragraf am gasit. Cred ca mai bine de atat n-ar putea fi descrisa (ne)credinta mea.

“Cu siguranta, toate ar arata altfel daca as fi un om religios, daca as putea crede ca dincolo de aceasta viata mai exista ceva. Fie si iadul. Nu sunt nici pe departe din specia liber-cugetatorilor. Din punctul meu de vedere, ateismul este o trufie cam imbecila. Cum sa-ti imaginezi ca toate misterele din banalitatile care ne inconjoara, dintr-o dimineata cu cer indecis sau din pietrele innegrite, vara, de lumina, se explica doar prin chimie, fizica si mecanica? De cate ori ma uit la Animal Planet si constat cate taine ascund cele mai elementare forme de viata, sunt uluit. Mintea mea nu reuseste sa priceapa cum au aparut toate acestea. Nu pot merge mai departe. Si ma blochez aici. Dumnezeu exista pentru cei care au nevoie de el, s-a zis. Nu-i adevarat. Eu am nevoie si nu l-am gasit. E si aceasta o cauza a faptului ca, sub masca mea de om sobru si rational, sunt mai vulnerabil decat isi inchipuie altii. Si sunt pregatit, mai bine decat as fi vrut, sa vorbesc despre esecuri.”