Dragă Moş Crăciun,
Ştii că am fost un copil cuminte. Nu te-am mai bătut la cap în ultimii ani. Am avut grijă să-mi îndeplinesc singură dorinţele, iar acum mai există cineva aici care mă ajută în dificila misiune. Dar acum, anul ăsta, azi, am un task foarte important pentru tine.
Uite, dragă Moşule, despre ce e vorba, mai exact: VREAU JOBUL ĂSTA.
Aşa că te rog frumos, fii un Moş cuminte şi explică-le oamenilor de acolo cum că eu sunt candidata ideală. Povesteşte-le ce frumos scriu, că am început să fiu publicată, că social media e viaţa mea atunci când nu mă uit la filme, şi nici nu citesc. Cum îmi exasperez cunoscuţii cu facebook-ul (cred că şi foştii angajatori au încă sechele legate de preocupările mele feisbuchiste în timpul orelor de program).
Mai spune-le, te rog, cât de haioasă şi specială sunt, şi că nu pot, sub nicio formă, să nu îmi dea o şansă. Evident, poţi să menţionezi şi că sunt cât se poate de fashionable…
Şi poţi să le povesteşti şi de twitter. Şi de lastfm, si de blipfm. Poţi să aduci, în treacăt, vorba şi despre faptul că am mai avut un job similar în ultimele două luni. Aşadar – chiar că m-am prins cum stau lucrurile.
Şi trebuie musai să le explici că de când lucrez de acasă sunt mult mai disciplinată, mai fericită, dorm mai bine şi mă trezesc dimineaţa mai uşor. Tot de atunci am început să îmi îndeplinesc şi dorinţele mai cu spor.
Ce zici, Moşule? Mă ajuţi? Îmi pui o vorbă bună? (da’ vezi, să nu creadă că umblu cu pile şi învârteli…nu… vreau doar o recomandare din inima ta mare de Moş simpatic).
Doar ştii cât cuminte am fost anul ăsta… 😀
LATER EDIT;
Vad cum concurenţa a început să sară cu argumente greucene. Aşa că vin şi eu cu ale mele. Nu de alta, dar mi-e teamă că Moşul va uita din ele, e şi el bătrân, nu-i aşa?
Here it goes:
– 5 ani de copywriting în agenţie
– una din autoarele primului chick-lit românesc
– bunica a fost coafeză (hehe)
-sunt voluntar Charity Gift – care funcţionează online
– de scris cred că ştiu să scriu foarte bine romaneşte. Aş zice chiar că am o mică obsesie legată de asta (cealaltă bunică a fost învăţătoare)
– uneori scriu în chip de colaborator la Zile şi Nopţi, ediţia de Bucureşti
– Facebook-ul e viaţa mea
– alte argumente în favoarea mea- aici, aici, aici şi aici.
– …aştept… 🙂
si vad tot felul de chestii insipide. In acelasi timp ma uit pe bloguri si vad tot felul de povesti foarte tari. Adica exact ce cauta campania asta. “Indrazneli” de zi cu zi, un pic de personalitate. Un pic de atitudine. “Uite ce am indraznit eu” – type. Da, stiu ca e o campanie publicitara. Si da, recunosc ca vreau sa mearga bine. N-o sa incerc sa va zic ca va vand vreun pont pentru care ar trebui sa-mi multumiti. Insa inainte sa-mi dati shutdown, ascultati-ma macar pana la capat. Campania asta nu presupune cumpararea vreunui produs si trimiterea vreunui cod. Campania asta cere doar activarea unui cont, si inscrierea unei povesti, fotografii sau filmulet, care iti poate aduce o statuie. Si daca faza cu statuia nu va coafeaza de niciun fel, nu cred ca aia 1000 de euro sunt de