Category Archives: revolta

>Asa-i ca va e lene?

>Imi vine sa urechez oameni, dar e-n natura umana. Asa ca raman doar dezamagita. Si ideea ca in cazul in care mi s-ar intampla ceva rau oamenii care m-ar putea ajuta ar face la fel (adica le-ar fi lene sa o faca) ma sperie si ma intristeaza.

Concertul a fost tare misto. Kumm a sunat mai bine ca niciodata. M-am indragostit iremediabil de Go To Berlin. A fost o seara misto, dar din cei 30-40 de oameni pe care mizam, au venit 12. Dintre care vreo 4 pe care nici nu-i luasem in calcul. Ba nu, 5. (later edit – imi dau seama ca de fapt din cei 12-13 oameni care au venit dintre cei pe care ii cunosc, mizam doar pe 4 – vorbesc despre Luciana, Andrei, Lili si Bogdanel)Si chestia asta s-a aplicat procentual in cazul tuturor oamenilor care ar fi trebuit sa vina aseara. “A fost cutremur, a fost frig, au fost alte evenimente, ce are si asta cu noi, asta e, mor copii in Somalia in fiecare zi si cainii dorm singuri pe strazi, in frig, si o serie de alti copii sufera de boli grave la 2-3 anisori. Doar n-o sa ne apucam sa salvam acum universul. Si in definitiv… o cunosti pe fata asta?”. Nu, n-o cunosc, si nu, n-am cum sa salvez pe toata lumea. Nici macar pe mine nu pot sa ma salvez. Dar pot sa incerc macar sa fac cate un strop aici, un strop acolo… cat pot. La un moment-dat am obosit sa tot chem oameni doar ca sa aud scuze care nu sunt scuze de fapt, luand in calcul miza. Miza pe care n-o vede nimeni!!! Asta mi se pare partea cea mai trista, ca refuzul a fost inregistrat in capul “telespectatorilor” ca pe un refuz de a iesi la un concert. Un concert (culmea) cu trupe foarte tari, intr-un loc foarte misto – ca daca era vorba de un beci imputit cu manele, as fi inteles rezerva.

Asadar 3 trupe FOARTE misto, foarte bine cotate in momentul asta, plus un DJ care chiar stie sa puna muzica, au acceptat sa isi miste curu’ si sa performeze pe gratis. Unii au venit din alt oras. Sa cante ca oamenii, publicul sa dea niste bani pe care in mod normal ii primesc ei, care bani sa ajute pe cineva a carui viata depinde de treaba asta. Mai mult, nenea cu spatiul s-a angajat sa dea si banii din incasari. Adica – uite ca se poate. Si toata treaba asta, tot angrenajul, toate rotitele s-au blocat in LENE. Ptiu. Cu totii functionam pe principiul “ca o sa fie si mare diferenta daca nu vin eu”. Si se aplica la orice, la reciclare, la mizerie, la atitudini vizavi de altii, mereu, de 2000 de ori pe zi acelasi lucru.

Si da, sunt revoltata.

>Eticheta

>De ce etichetele de Jidvei sunt toate la fel? Si de ce imi ies mie in cale? Adica vad un Sauvignon Blanc si iau prima sticla. Doar ca acasa constat ca Sauvignonul meu s-a transformat intr-o Feteasca Regala de toata frumusetea. Damn it.

Sauvignon transsexual, zau asa…

>Nu orice casuta poate sa fie Dolce

>De exemplu, a mea nu e eligibila.


De vreo luna am luat marea decizie ca gata cu RCS-ul and we go digital. Asa ca ma gandisem eu la Dolce din simplul motiv ca imi place brandul… (deah… stiu ca e tot Romtelecom afterall…)

Dupa ce am asteptat o luna, iata ca vin voinicii sa instaleze. Azi dimineata. Inarmati cu o busola, imi spun ca balconul nu corespunde si ca antena trebuie instalata pe terasa blocului. Care terasa e incuiata. A ramas ca incerc eu sa fac rost de cheie +acordul administratiei si ca ma suna intr-o ora. N-am reusit sa fac rost de cheie, pentru ca toti nenii aia “responsabili” care o freaca de obicei jos la scara n-au fost de gasit. In plus, ceva imi spune ca nu imi vor da voie.

Si nu, n-am de gand sa umblu cu jalba-n protap sa adun semnaturi de la 51% din vecini… Plus ca ma ingrozeste ideea ca la cea mai mica problema cu antena trebuie sa umblu din nou dupa chei, sa bat din nou pe la usi, sa sincronizez asta cu venirea vajnicilor depanatori…

De aici, doua motive de nervi.

1. Domnii de la Dolce ar fi putut cere detalii despre amplasarea apartamentului, anuntandu-ma ca in cazul in care balconul nu e orientat corespunzator, ar trebui sa ma interesez din timp de faza cu terasa blocului.

2. Astia cu blocul lor cu tot.

So – no. Nu mai vreau niciun Dolce. Back to RCS, bagam DIGI prin cablu… (adica o strutocamila intre cablu si digital.

>Despre vise, intr-o seara oarecare de Craciun

>

Criza. Pe fondul crizei, trebuie sa livram pe timp de vacanta idei pentru un client. Poate suna ingrozitor, dar inca nu v-am spus tema si nici conjunctura. Tema este TIMPUL PE CARE IL PETRECEM VISAND, iar conjunctura este data de prezenta mea la Pitesti, parte a circuitului mancat-dormit-mancat-dormit-vizita la rude-mancat-dormit-mancat-dormit, asa ca o gimnastica de neuroni nu-mi prinde rau la ceas de seara.

Si tot sondand eu teritoriul asta al viselor, al dorintelor, al pasiunilor de moment, al pasiunilor dezvoltate in timp, am facut si o mica lista de New Year Resolutions. Nu prea cred in treaba asta cu de maine ma apuc de biologie marina, dar trebuie sa recunosc ca tema de gandire m-a condus incet-incet pe teritoriul asta, pana am realizat ca am o ditamai lista. Ea (cel putin in varianta restransa) suna cam asa :

– la anu’ vreau sa invat sa merg pe bicicleta

-vreau sa invat sa schiez

-vreau sa merg la patinoar

-vreau sa-mi platesc toate impozitele

-vreau sa-mi iau carnetul (poate si masina)

-vreau sa duc operatiunea “canapeaua” la bun sfarsit

-vreau sa ma reapuc de dansat (salsa sau altceva)

-vreau sa vad care e treaba cu psihologii

-vreau sa ma respect mai mult

– vreau sa scriu mai mult

-vreau sa nu mai pierd vremea

-vreau sa citesc mai mult

-vreau sa spun “nu” mai des (atunci cand e cazul)

-vreau sa spun “da” mai des (atunci cand e cazul)

-vreau sa cheltuiesc mai putin si mai “cu cap”

-vreau sa merg pentru cateva zile singura intr-un loc pe care o sa-l aleg oarecum spontan

-vreau sa invat mai multe despre “cu ce se mananca fotografia”

-vreau sa-mi asum mai mult mizantropia atunci cand isi arata coltii (asta e, o am, si atunci cand se manifesta e a mea)

-vreau sa-mi fac niste analize care sa-mi inlature sau sa-mi confirme o parte din manifestarile paranoide conform carora o sa mor tanara din motive medicale

-vreau sa ajung in toate locurile in care imi doresc sa ajung si apoi nu mai ajung pentru ca ma tarasc acasa si ma culc

-vreau sa reusesc sa ma trezesc mai devreme

-vreau sa dorm cand mi-e somn, in loc de a astepta un miracol de la 2 noaptea care nu se intampla niciodata;

Mai are cineva ceva de adaugat? 🙂

>Despre tarani, tetelu, dono si alte lucruri

>Joi seara am primit pe mail un text. Cui ii apartine, N-AVEAM DE UNDE SA STIU, eu am dat copy paste asa cum se vede. Draga domnule care te grabesti sa arunci cu muci pe pereti. Nu ma cheama Cristi, si nu sunt nici mascul. Nu caut nici glorie si nici altceva. Am specificat sursa. Daca ma chema Mafalda, as fi pus si link-ul. Nu sunt jurnalist, nu ma asigur ca am x surse etc. Era suficient un comentariu de bun simt in care sa-mi atragi atentia ca textul a mai fost publicat undeva. Si iti multumeam.

Si draga domnule da cu mucii peste tot, daca ziceam ca am scris-o eu macar aveam despre ce discuta. Vorbesc aici despre cel care a lasat comentariul mizerabil.

Altfel… du-te si plimba ursii.Si am sa-ti dau o veste – textul asta circula pe mail, viral, exact asa cum l-am publicat eu.

Era o vorba (nici aia scoasa de mine) – nu te pune cu porcii ca va murdariti amandoi. Da’ lui ii place.

Am de zis doar atat: mi-a fost atrasa atentia ca textul original este aici http://dono.ro/kpra-coo-3-iezi-pt-cocalari-si-pitzipoance/ .

N-am incercat sa fac nimic altceva, decat sa arat si altora ceva ce am primit pe mail SI NU AM SUSTINUT CA-I SCRIS DE MINE, BAI TARANE.

Imi cer scuze daca am ofensat cu ceva pe autorul textului. Nu asta a fost intentia.

Hai…pa.