Tag Archives: carti

Am concurs de la Noaptea Bibliotecilor!


Eh, iaca, dacă nu știați, aflați acum. După atâtea nopți de muzee, galerii, filme românești și scurt metraje, avem pe 1-2 octombrie și Noaptea Bibliotecilor, eveniment național organizat de Asociatia Excedo în parteneriat cu ANBPR și Asociatia Marketer Club! Păi să vă mai plângeți voi acum că nu aveți timp să dați pe la bibliotecă! 😛

Și pentru că niciodată nu avem destule cărți, eu vă dau acum premiu patru exemplare din colecția Sherlock Holmes, de la editura Adevărul. Da, facem concurs cu dublă miză nobilă – voi aflați de un eveniment mișto și tot voi primiți niște cărți.

Le vreți? Ce e de făcut? Păi nu mare lucru – dați like pe pagina Nopții Bibliotecilor și pe cea a lui Adevărul, lăsați-mi un comentariu în care să-mi recomandați cartea voastră preferată din toate timpurile și negociem, ne gândim, discutăm pe teme de Sherlock.

De câștigați, vă puteți ridica premiile direct de la bibliotecă în seara evenimentului, sau el se poate trimite și prin poștă în caz de necesitate geografică.

Vă aștept cu paginile deschise să-mi ziceți ce să mai citesc.

Și vă dau și melodie frumoasă, să intrați mai bine în mood de lectură:

Uah, ce generoasă sunt, aproape că nu-mi vine sa cred!

Literară

Avem leapșă de la Elfă și o onorăm.

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
– Hemingway

2. Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina aceasta?
– Instinctul.

3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanităîii?
– Eric Emanuel Schmidtt – Oscar și Tanti Roz

4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?
În Grădina Ioanid, într-o zi cu soare, la începutul lui septembrie.

5. Dacă aţi avea puterea de a « şterge » un personaj de roman care ar fi acesta?
– Niciunul.

6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?
– Nicio carte nu ar mai fi la fel fara toate personajele ei.

7. Câţi kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?
– Nu-s genul sportiv. Și cred că peste cărțile esențiale dai, pur și simplu, nu trebuie să scotocești 3 continente în căutarea lor.

8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi?
-Unii dintre cei pe care aș vrea să-i întâlnesc încă trăiesc bine-mersi :P.

9. Care ar fi primele cuvinte care i le-aţi adresa (în afara de « Bună ziua »)?
– Habar n-am. Probabil mi-aș face un discurs de acasă, iar la fața locului, în loc să-l urmez, aș uita tot și aș improviza, cum fac mereu.

10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
– Mare, bine-bine ordonată și magică (să se regenereze din când în când cu lucruri noi pe care îmi doresc să le citesc). Nu-mi doresc o bibliotecă cu toate cărțile scrise vreodată, nu cred ca aș putea/vrea să le citesc CHIAR pe toate.

Se dă mai departe către oricine ar dori să răspundă la întrebările astea, doar anunțați-mă și pe mine, vă rog, când vă apucați de ea :D.

Încheiem cu melodia zilei:


Turma scapă…ăăă…vede urma. Thriller ovin.

Trebuie neapărat, neapărat, dar neapărat de tot să citiţi cartea asta. Tre-bu-ie. O am de bibliotecă de un an jumate şi am tot zis că mă apuc serios de ea. Şi m-am apucat. Şi n-am mai lăsat-o. E geniala, brilliant, super, beton, marfă, ţuţ, cum să mai zic.

,,Turma vede urma – thriller ovin” (în original Glennkill, foarte bine ales şi titlul -o să vedeţi de ce) e scrisă de o tipă din Germania, de 35 de ani, sub pseudonimul Leonie Swann. Se ştiu foarte puţine despre ea, e unul din autorii ăia foarte misterioşi, dar ce pot să vă zic sigur e că trebuie neapărat să citiţi cartea asta. E scrisă excelent, personajele sunt brici (mai ales cele non-umane) şi traducerea e una foarte bună. N-am mai simţit de mult aşa bine o carte aparent de luat la plajă.

Da, e uşurică. Dar atâtea subtilităţi se ascund sub un înveliş satiric că n-ai cum să nu te minunezi. Ce sa mai zic – citiţi-o, citiţi-o, citiţi-oooo :).

,,Cui îi e cel mai uşor s-o facă de oaie? Evident, ciobanului. Beeeeee! George Glenn, un proprietar de turmă discret şi afectuos, e găsit mort pe pajişte, cu o cazma înfiptî în piept.   Întrebările încep să curgă, bănuielile aşijderea. Cin’ să fie, cin’ să fie ucigaşul? Ce minte criminală a urzit pieirea acestui om bun, care le citea mioarelor pagini de literatură universală înainte de culcare şi avea de fiecare dată grijă să le ducă unde era iarba mai multă şi mai grasă? Un veritabil conclav al detectivilor ovini începe să-şi frământe creierii şi să analizeze tot ce poate trece drept urmă, pistă sau indiciu. Mintoasa ţarcului pare să fie Miss Maple, o oaie deprinsă cu meşteşugul cugetării, despre care umblă vorba că are fler de copoi şi ascuţime de savant. O secondează, pe diverse trepte ale ierarhiei ovine, Sir Ritchfield, berbecul-şef îndrăgostit de – zi-i pe nume – spiritul de turmă, Othello cel fâşneţ (şi, să fim sinceri, destul de negru), Mopple the Whale, un mâncău nestăpânit, impulsivul Ramses, Melmoth cel misterios, blânda Cordelia sau Willow cea temătoare. Până la urma şarada se dezleagă, deşi la început oile arată cu copita spre cine nu trebuie.”