>Cu Pinguinu’ la psihanaliza prin metrou

>

Nu pun muzica. Muzica din casti ma inchide, ma ermetizeaza. Mai bine merg si imprastii raul asta din mine peste tot pe unde calc. Merg, uite, merg, va aud, ma exprim cu fiecare pas. Misc degetul mic de la mana stanga.

Statia Piata Unirii. Flash [ "... ajung acasa intr-un sfert de ora". "Bine, atunci plec si eu acum"]. Red Alert : scoatem muzica. Incepe muzica. Vine metroul. Incepe a doua melodie. Florin Chilian – Chiar daca

Pinguinu’ : “inchide dracu’ dracia aia.”
Eu:”imi place”
Pinguinu’ : “INCHIDE-O!!!”

N-o inchid.

Statia Izvor: prima lacrima.

Pinguinu’ :”te iau la omor aici, de fata cu toata lumea”.

Statia Eroilor: Lords of the boards.

Pinguinu’ : “…asa mai merge”.

Metroul din care am coborat pleaca. Se misca repede, ma ameteste. Ma clatin pe picioare. Langa mine – una cu o punga de floricele “home made” in mana. Machiata. Se duce la gagica-so sa vada vreun film. Flash [ "...ce film vedem?". "Ce vrei tu" ].

Eu: “Oare se intampla altceva daca eram mai atenta cum arat asa, in general…Sau poate au fost semne pe care nu le-am sesizat…”.

Pinguinu': “Am zis ca te iau la omor. Insisti?”

Eu: “M-am uitat la 6 la telefon. Ma intrebam de ce n-a sunat… am uitat…”.

Pinguinu’ :”Maine lasi telefonul ala imputit acasa, sau il arunc eu acuma pe sine”.

Eu: “Stiam ce o sa-i iau de ziua lui”.

Pinguinu’ : “Da, stiu, plicul cu Anthrax…”

Eu : “Imi vine sa plang”.

Pinguinu': “Da-i drumu. Ca doar nu ma fac eu de ras”.

Vine metroul. Ma sui, ma asez pe scaun. Hai pleaca, hai pleaca, hai, te rog mult pleaca…Vreau acasa! Pleaca odata! Metroul se urneste. Glume proaste in jurul meu. Nu vreau sa va mai vad…

Eu: “Taceti acum! TOTI!!!”

Pinguinu': “Faci istericale?!”

Traversez. Ma apropii de casa. Am impresia ca trotuarul e cumva inclinat in jos. Sau poate ca ma fac eu din ce in ce mai mica.

Pinguinu’ :”Hai sa luam apa”.

Eu: “…nu vreau nimic… vreau acasa…”

Plang.

Pinguinu’ :”Esti proasta”.