>Am fost la Dracu’. M-am dus Dracu’ si mi-a mai si placut. In weekendul asta a fost tim bilding, aici. Struti, caluti, ponei. Aer curat.
Oamenii – altfel, si cand spun altfel ma refer la asta: prin zona manejului se invartea o pisicuta cu un picior stramb. Era clar ca accidentul s-a petrecut demult, pentru ca nu parea a suferi desi avea coloana stramba si piciorul ala complet sucit. Miau, miau la al treilea miau beneficia deja de toata atentia posibila. La insistentele Danielei am fost la receptie sa intrebam de un veterinar. Eram sigura ca o sa primesc priviri ironice, dar oamenii chiar pareau ingrijorati cand au auzit ca am gasit o pisicuta lovita. Mi-au dat numarul de telefon, am sunat la veterinar (era sambata). Omul mi-a raspuns, m-a ascultat si a mai si venit pana acolo. Avusesem dreptate, accidentul se petrecuse demult si osul era deja sudat, dar macar am incercat… si a existat bunavointa.
La Dracu’ e bine de tot si va trimit si pe voi acolo, cu tot respectul :). Cazare ok, kitch-ul tinut sub control, oameni atenti, mancare buna, centru de echitatie, verdeata.
M-am indragostit de caluti, m-am dat si cu caruta (cu Doina si Stela – asa le chema pe iepele “in charge”). La ATV am renuntat, desi ma inscrisesem. Nah.
Duminica am dat o tura si prin Sighisoara. Care nu m-a impresionat prea tare. Dar poate ca eram eu obosita, plus ca era si vremea urata. Mentiune speciala pentru piureul de castane cu frisca si rom. Goodie…
Faza amuzanta a zilei – vineri ne-am oprit la Cheile Gradistei, sa mancam. In restaurat, binecunoscutele animale impaiate plus kitch-ul infricosator. Langa noi o vulpe in pozitie de atac. Consecinta – dialogul urmator:
-Uite, vulpea e in atac.
– Da, in atac cerebral.