Ce să fie, ce să fie…

Aseară, Cora Lujerului. După ce am adunat tot ce era de adunat de pe rafturi şi am trecut pe la casă, am decis ca plasa e prea grea, aşa că m-am dat bătută, am luat o cafea şi am asteptat partea forţoasă să vină să escorteze alimentele la domiciliu.
Eh. Şi după ce am băut cafeaua, îndreptându-ne către ieşire, observăm un nou Pet Shop. Intrăm, în principiu ca să facem mişto de papagali. Şi aşa ajungem la colţul cu iguane, porci de guineea, hamsteri şi alte veveriţe. Cum ne uitam noi – eu la un porcuşor şi el la o iguană, cobor privirea puţin, numai puţin, la etajul de sub porcuşori şi parcă văd ceva. Mă aplec mai mult…şi ce să vezi! Şoc şi groază! O creatură pufoasă şi albă dormea pe spate, literalmente pe spate, leşinată, cu cracii relaxaţi în toate direcţiile. Una dintre lăbuţele din faţă – pe piept. Cum capul era căzut tot pe spate, se vedeau şi dinţişorii. De nu i s-ar fi ridicat burdihanul când şi când a respiraţie, aş fi crezut că abia l-au adus de la Surprize, Stupize cu un infarct la activ.
M-am uitat, m-am sucit. Băi nene, ce lighioană e şi asta.Parc-ar fi pisică, dar nu e. Câine – categoric nu. Iepure n-are cum, că e prea lung şi nu seamănă la picioare. Animalul mă sfida, efectiv. Dormea sfidător. Nici Sid din Ice Age n-ar fi fost capabil de o asemenea poziţie de repaos, trust my word. Noroc că am zărit eticheta pe care scria frumuşel ,,dihor”.
Eh, iaca, muream proastă şi nu vedeam dihor alb dormind.

11 thoughts on “Ce să fie, ce să fie…”

  1. @desyre sunt mare fana pisici. Am si avut una, iar parintii mei au una de ceva vreme. Crede-ma ca am vazut animalute dormind in toate pozitiile posibile. Pe strada unde lucram inainte, intr-o curte, era un caine care dormea doar pe spate, in mijlocul curtii, cu labele in sus.

    Totusi, nimic nu semana cu ce am vazut la Pet Shop.

  2. trist
    petshop – gradina zoo cu vanzare
    Nust. eu mor pe obsesia oamenilor si in special a bucurestenilor in ceea se priveste animalele si domesticire lor.
    Nu ma mai refer la bunicute in garsoniere-“cutii de chibrite” cu dobermannul cat vaca sau pisici care ling din aceeasi farfurie cu stapanul.Nici la mizeria de pe drumuri, k deh,ce poate fi mai frumos decat sa iesi cu prietena de brat, intr-o dupaamiaza insorita de vara,dupa o ploaie calduta si sa faci slalom printre ra__ti.Si chiar daca ar descoperi bucurestienii lopatica si punguta ce ar zice un … martian daca ar vedea 2 forme de viata, una care-si face treburile unde apuca si alta care strange, care-i superioara?
    In fine,aberez, da’ din pnct. meu de vedere nu au ce cauta dihorii,jderii,veveritele si alte animale gen la vanzare.
    Peste 5000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de dispariţie, asta e ultima frontiera – sa le vindem.

  3. @paul – nici eu nu ma omor după petshopuri. Nu despre asta era vb.

    În fine, dihorul cu pricina aparent e dihor domestic (ferret, pe engleza), şi nu dihorul care vine şi fură găini de la bunica (polecat). În fine, se pare că există diferenţa asta. Necrescând şi pe la noi, nu a existat necesitatea diferenţierii.
    Şi pe latină se numesc diferit – mustela putorius vs mustela furo. Da, ala cu putorius e sălbăticiunea.
    Şi aştia domestici put, însă incomparabil mai puţin, şi doar dacă îi sperii rău.

  4. aaa, bai, nu te acuzam de promovare a petshopurilor si stiu k,,,,commentul (scuza-mi cacofonia) meu nu are legatura cu ideea articolului postat de tine :).
    Eu m-am uitat si la articolul din linkul lui unuplusnoua si m-am lasat dus de val.

    I’ve lost control !!!!!!!!!!!!!!

  5. Dear Pinguin de Sahara… am auzit ca esti talentata, dar nu ma asteptam la atat de mult! Mi-am relaxat creerii pe blogul tau! Multumesc! (sorry, off topic)

Comments are closed.