Cazul Inna vs alte cazuri…

De ceva timp port discuții interminabile cu diverse persoane pe acest subiect. Par acest animal bolând, rupt de realitate, dându-i înainte cu o teza absurdă doar pentru că eu nu o admir pe fata asta, nu o aplaud și nu îmi doresc să fiu/să mă simt reprezentată de ea, în România, State, Europa sau vreo formațiune insulară.

Inna este un produs de plastic pentru mase care se vine bine. E tare pe volume și pe imagine. Nu pe calitate, dar cui îi pasă când banul vine și vorba se duce? E un fel de Coca-Cola locală (să zicem acest American Cola de la Chemical Brothers care ar ajunge peste noapte vândut și cunoscut în multe țări de afară). M-aș bucura dacă asta s-ar întâmpla? Sincer, nu mi-ar păsa mai mult decât dacă dacă vecinul de deasupra și-ar lăsa părul lung. M-ar face asta să mă simt mândră că vin din același cadru geografic cu American Cola? Nope. Poate ar fi ceva să ajungă așa tare brânza de burduf din nu știu ce regiune ascunsă, dar legat de succesul American Cola n-as nutri nici cel mai mic sentiment. E absurd să-mi ceri mie, omului care înțelege asta, să am sentimente legate de volume de vânzări.

Așa și cu Inna. Ce vreți de la mine? Să zic că bravo, fată, ai muncit mult, te-ai ajuns, ești mișto etc? Să-mi dea o lacrimă de mândrie? Nu, sorry, Inna nu e un om, este un produs. Caracteristicile persoanei din spatele Inna sunt complet irelevante în discuție. Ce este ea, esența ei umană, este atât de micșorată și de căptușită pe toate părțile cu artificii de calcul că este exact ca și cum ea, persoana, nu ar mai exista. În locul creaturii din piele, oase și mușchi numită cum o cheamă pe ea (că nu o cheamă nici Irina, nici Florina și nici măcar Adina ca să fie alintată Inna; Inna este un nume de produs exact ca Skoda) ar fi putut fi multe alte fete însetate și motivate de succes și bani, non-afone (afonii absoluți sunt o minoritate, de fapt, așa că nu vă grăbiți cu aprecierea), cu o armată de PR și tehnologie în spate, care ar fi avut NOROCUL să răspundă la telefoane și să primească pachete de curieri în locul potrivit. Un produs bun? NU, tocmai aici e buba și ce mă doare pe mine și de ce urlu la lună ca un lup disperat. Calitatea a fost lăsată de izbeliște în calculul meschin al proiectării produsului pe care îl analizăm astăzi. Inna e doar un produs slab-mediocru în chiloți, vândut bine, cum sunt atâtea pe alte piețe. De cineva care cunoaște bine psihologia maselor. Bravo, ce să zic, speculați bine, v-ați prins la ce pune botul mistrețul contemporan de pe glob. Asta însă nu-mi trezește în niciun moment al zilei sentimente de mândrie. Ci mai degrabă de stat așa cu privirea ca curca-n lemne și gândindu-mă că de ce măh ăia care CHIAR ar putea fi produse bune nu vor fi niciodată promovați așa? Nu vorbesc de ciudățenii, nu vorbesc de snobisme. Vorbesc de oameni talentați, deosebiți de alții, care ar putea fi produse bune, vandabile. De ce nu-și asumă NIMENI sarcina educării publicului, refuzând să înțeleagă că profitul le-ar putea rămâne nealterat pe termen lung? Adele, până și Lady Gaga (care nu-i tocmai favorita mea) sunt asemenea produse, derivate dintr-o bază reală, de talent, nu din fum și oglinzi. Sunt produse de masă, vând big time și au personalitate. Sunt produse BUNE.

Că n-am nimic cu ea? Păi ce să am cu ea? E și ea o fată, cu un job. Știu, muncește atât de mult…E ambițioasă și trage tare la sală ca să alerge cu spor pe scenă și a înțeles că e mai bine să-i lase pe alții care se pricep să se ocupe de dinții și hainele ei. Ar fi puțin bizar să nu facă asta având în vedere de ce sume de bani discutăm. Sportivii de performanță fac mult mai mult de atât și cu toate astea nu scrie nimeni despre ei articole gâlgâitoare pe lângă pictoriale scumpe. Cu câteva excepții asezonate cu scandaluri de Libertatea, sportivii români se scaldă în anonimate sumbre, ce să mai vorbim de fan-cluburi și averi. Nu, din păcate n-am niciun sentiment legat de produsul ambalat sub numele de Inna – admirație, invidie, aprobare, mândrie. Nici negativ și nici pozitiv. Ba da, se pare că îmi pasă suficient de mult cât să scriu un articol pe blog despre asta. Da, discuțiile pe tema asta au fost suficient de stufoase cât să nască material de verzi și uscate. Mi-e ciudă pe mine că mi-am pierdut minute din viață pe marginea unui subiect legat de o poza naturelă a fetei, când știu foarte bine că asta nu-i decât o manevră banală de PR. Reușită, chapeau, până și pe mine m-a angrenat. Mai mult decât atât, mașinăria de PR este atât de manipulatoare încât a reușit să transforme evidența că Inna este o fată nu tocmai inteligentă, cu aere ridicole de vedetă de timpuriu, care bălmăjește înfiorător în limba engleză făcându-se de răs, într-o calitate – Inna este perfecționistă, știe când greșește și muncește continuu la îmbunătățirea personală, învățând din greșeli.

Dacă știu că fac parte dintr-o minoritate și că dorințele mele legate de sistemul de valori uman general sunt utopice? Sigur că știu! Înțeleg perfect că așa funcționează societatea și că eu nu-s pe aceeași frecvență de undă cu ea, cu societatea. N-ar fi prima și în mod sigur nici ultima oară. Înțeleg că eu sunt excepția și că, din această cauză, dreptul meu de vot se pierde în masele populare. Pricep asta, zău. Cu toate astea mintea și părerile-mi rămân. Și am dreptul să mi le modelez după bunul plac. Aici, în temnița îngustă de prejudecăți în care mă acuzați că mă aflu. Pentru că asta este gluma piaristică a anului – Inna este victima prejudecăților, nu a calității proaste intrinseci. Ăia puțini care nu se închină încă la monumentul din silicon n-o fac pentru că nu-s suficient de destupați și de toleranți.

Și uite, că tot ziceam, cine cred eu că ar fi un produs bun dacă s-ar investi în ea măcar un sfert din eforturile care se investesc în fundulețul sensibil al domnișoarei pe care nu știu nici acum cum o cheamă. De care-aș fi bucuroasă să aud că a reușit. Românca noastră, cum ar zice sentimentalii naționaliști de buzunar și de weekend.

 

12 thoughts on “Cazul Inna vs alte cazuri…”

  1. Da si eu as fi prefetar la fel sa iesim mai bine in evidenta cu ceva bun,dar din pacate nu prea cred ca avem asa ceva!

  2. Este foate trist ca suntem reprezentati de astfel de “vedete” cand ne putem lauda si cu altceva. De exemplu cu domnisoaa din videoclipul pus de tine.

  3. La noi aici cind a dat-o pe post, prezentatorul a spus ceva de genul: “only she knows what she is singing about and in what language.” E curios ca dupa atita vreme pe scena si in strainatate Inna nu reuseste sa stie macar atit cit sa pronunte/ cinte corect cuvintele englezesti.

    Dar voce are. Am vazut-o la televiziune, imbracata ca pionier de pe vremea lui Ceausescu si cintind in direct, din mai multe genuri (rock, folclor, etc). Ceea ce vedete mari ca Britney Spears(de exemplu) nu-si pot permite.

    Nu cred ca Inna merita sa te plasezi intr-o extrema (love or hate). E o fata dragutica, cu ceva voce si talent, dar nimic care sa dea pe afara (la figurat, ca la propriu ii mai dau cite unele :-)).

    Oricum, e un subiect interesant de discutie. Cum transforma tehnologia niste semi-talente in mari vedete.

  4. Inca ceva. Numele ei adevarat este ALEXANDRA! Ce coincidenta: doua “vedete internationale” avem si noi, amindoua Alexandre si amindoua de pe litoral.

  5. Da, Alexandra la putere, ieei! Cum ziceam, nu am nimic cu Alexandra, am ceva cu proiectul Inna. Reprezintă pentru mine tot ce-i rău la societatea contemporana (mondial vorbind), music-wise. E eșecul unei omeniri de a recunoaște valori la capitolul artă.
    Nu pot să ridic din umeri și să n-am nicio părere, chit că părerea asta a mea nu schimbă nimic.
    I despite Inna. Pe Alexandra nu o cunosc, n-am de ce să am ceva cu ea :).

  6. Ah, încă ceva și eu 🙂 Îmi zicea un amic că lui nu îi place muzica ei, dar pe ea o apreciază. Și am vrut să sap mai adânc. Ok, cum o apreciezi? În ce sens? Rezultatul, după câteva întrebări bine plasate, a fost că el de fapt o invidiaza, într-un fel, îi invidiaza oportunismul (nici măcar al ei, aș completa eu, cât al băiețașilor care dețin proiectul, niște cocălărei numiți Play and Win http://www.youtube.com/watch?v=8D4UMr3D9HE . Eh, aici intervine diferența. Eu nu îi invidiez, nu aș vrea să fiu ca ei, nu vreau viața lor, de oportuniști îmbogățiți, practic. Mie mi se ridică pielea când dau cu nasul de asemenea personaje. Știu, știu, principiile nu aduc nimic bun. 🙂
    But I stick to them.

  7. Încă o curiozitate. Cum doamne-iartă-mă era Inna îmbrăcată în pionier, când mă îndoiesc că a apucat perioada?! wtf. Cred că o confunzi *later edit – am înțeles, era doar îmbrăcată în pionier, dar era recent *. Cât despre behăiala aia live, pe mine mă lasă TOTAL rece, ba chiar mă zgârie puțin. E fascinant cât de impresionați sunt oamenii de lucruri firești, de exemplu când o vedetuță din asta pur și simplu nu cântă fals. Sunt EXTREM de multe persoane care pot cânta mai bine decât ea. Nici Britney nu îmi place, dar măcar nu încearcă nimeni să mă convingă că greșesc, cum se întâmplă cu pisi/pitzi/pseudotalentul carpatin.

  8. Eu cred ca ai ceva cu Inna daca te-ai obosit sa scrii un articol atat de lung desprea ea care este destul de agresiv. Daca nu te interesa, evitai acest subiect. Eu m-am saturat de subiectul “INNA”. Da, nu e super talentata dar are fani in toata lumea deci lasati-o sa cante si nu o mai bagati in seama atata. La momentul actual TOTI artistii romani sunt AFONI nu doar INNA. Nimeni nu canta live, niciodata. L-ati auzit pe Smiley? Pe Moga si pe multi multi altii? N-au nicio treaba cu muzica. Asa ca mai luati criticile de pe umerii Innei si aruncati-le si pe umerii lator “vedete” care se considera mai talentate decat Inna. Toti sunt la acelasi nivel. Toate se dezbraca si toate sunt pline de operatii estetice. De parca a inventat Inna roata.

  9. Da, mi-a furat un ruj când eram colege de facultate.
    Ah, stai, când eram eu la facultate pe Inna n-o chema Inna și cred că era prin generală.

    Dacă tu te-ai săturat de subiectul ăsta, atunci de ce îl discuți? :).
    Am ales-o pe Inna peste că este, de departe, cea care beneficiază de lobby agresiv și fonduri enorme de promovare. Îmi este vârâtă pe sub nas peste tot, iar articolul meu era un răspuns la asta. Îmi este cumplit de indiferentă, problema e că ea (sau promotorii ei) nu mă lasă pe mine să trăiesc. Și asta nu mă poate lăsa fără reacție.

    Moga mi se pare un compozitor mainstream talentat, chiar dacă nu e cel mai bun cântăreț din lume, iar Smiley e un personaj care si-a depășit cumva condiția de …cântăreț? În orice caz, niciunul dintre cei doi sau niciuna dintre pipițele similare Inna nu îmi este băgată sistematic pe gât, așa cum se întâmplă cu cuvântul cu 4 litere care începe cu I.

    Și da, poți s-o dai și așa, dacă vrei. Inna e un simbol. E un simbol al tuturor femeiuștilor așa-zis cântărețe de succes național sau internațional.

    Eu voiam să arăt ce cred eu că ar trebui să fie în locul lor. Și am ales tot un simbol. SPER că Lucia nu e singura fată talentată, potrivită să fie pop/rock star din generația ei.Așadar, din câte poți observa, dragă Ella, eu nu consider că TOȚI artiștii români sunt afoni. Eu știu O GRĂMADĂ care nu sunt. Acum că stau să mă gândesc chiar știu o grămadă. Că tu n-ai auzit de ei, asta este problema, vezi tu? Înțelegi? Și n-ai auzit de ei pentru că pe toate posturile astea de radio și tv pe care voi le urmăriți sunt împinse pe sume halucinant de mari de bani produse. Nu artiști. Produse. Produse care ajung cunoscute – aici, afară…asta deja e irelevant.

Comments are closed.