>M-am deprimat intr-un hal fara de hal… dupa o saptamana care a mers dubios de bine, asta a inceput dezastruos… numai vesti de vesti, revelatii peste revelatii, lipsa de bani… am iar senzatia aia de ajuns la fundu’ sacului… aia de imi vine sa inchid ochii si sa adorm cativa ani si sa ma trezesc cand o sa fie mai bine.
Sunt confuza, am decizii de luat, si nu vreau sa am decizii de luat… Imi vine sa plang, ceea ce e chiar nasol. Cand imi vine sa plang fara motiv, e extrem de nasol. Ma simt de parca as fi un barbat panicat care nu pricepe de ce-i bazaie nevasta.Nu ma pot stapani si imi vine sa-mi dau palme. Si mi-e cu adevarat frica doar de faptul ca o data ce am intrat in starea asta imi va fi foarte greu sa mai ies din ea…