>Adevarul are o structura cel putin spus instabila… Se schimba de la o secunda la alta, e influentat de gandurile, de gesturi, de fiecare pas inainte, inapoi, lateral dreapta sau stanga. Scriu randurile astea si vad cum El isi schimba forma odata cu fiecare nou cuvant. Fiecare litera este ca un carusel, o curba, o intoarcere, o noutate, un soc, in fine- o schimbare.
….
….
Si tigara asta se fumeaza, fumul imi intra in nari si eu continuu sa scriu intr-un ritm nefiresc, de parca n-as mai exista decat eu si tastatura, fata in fata, pe un camp de bataie pe care nici unul dintre noi nu il cunoaste suficient de bine. Scrie, scrie, scrie despre tine, scrie despre altii, scrie despre nimeni, numai scrie; scrie-ti nebunia inainte ca ea sa te cuprinda. Taie cuvintele, fii fara mila, nu te uita la tigara care se fumeaza singura si mai ales, nu te uita la cea din pachet – ultima. Maine o sa rasari din patul ala din care rasari in fiecare dimineata. Stii deja modul in care trebuie sa deschizi ochii de dimineata in asa fel incat sa nu te sperii de umbrele pitite dupa usa de la baie. Acum doar scrie…

…..

… si nu lasa cuvintele din mintea ta sa te consume. Consuma-le tu pe ele. Vocala cu vocala, putina salata de consoane… fara paine, ca ingrasa, stii doar! Si lasa tigara aia sa se fumeze singura pana la capat. Oricum momentul potrivit pentru ultima tigara este doar o utopie. Oricand s-ar intampla, fenomenul de “ultima tigara” iti da asa, un sentiment de zeitate. TU alegi cand. TU decizi cand pui capat pachetului. Sa o fumezi si sa termini cu totul, intr-un gest quasi-apocaliptic.

…..

…..
…Exista oare o scuza pe care ai putea-o gasi in fata gandurilor dinainte de somn? Cele carora le vine randul exact inainte sa adormi, motiv pentru care ele cad in abis si nu se mai intorc niciodata? (da, sigur, te mai intalnesti uneori cu rudele lor indoliate, dar pe ele fii sigur ca n-o sa le mai auzi niciodata). Revin… exista ceva ce te-ar scuza? Ce le poti spune? “A… scuze… you’re late. Ce?? N-am auzit… Esti important? Da’ lasa-ma domnule, nu vezi cat imi e de somn? Nu e vina mea ca nu stiti sa cititi programul de pe usa…Niste incapabili cu totii…”.