>… ma sui in taxi in spate. Pentru ca asa “se cade”. Si stau cu piciorul stang peste piciorul drept, nu invers. Asa e frumos…

Ce se alege de vietile noastre? Construim conventii in care mai apoi nu ne regasim. Spunem
“ha! eu n-o sa fiu niciodata asa”, dupa care distrugem ceva frumos pentru ca nu e “asa” cum am zis odata, demult, ca nu ne intereseaza, si nici nu ne-am d0ri vreodata sa fim.

Si atunci ce ne ramane de facut? Luptam ca sisifii cu lucrurile pe care le uram, dar care cumva din cauza suferintelor de pe traseu ne-au intrat in sange? Sau renuntam, pur si simplu? Asa cum iti vine cateodata sa lasi dracului autobuzul si sa te sui in taxiul ala skoda octavia cu tarif obisnuit… asa cum iti vine sa scuipi pe covrigul de toate zilele si sa comanzi mancare “de la indieni”?Asta facem?

Acceptam ca e o lupta? Sau ne iubim atat de tare incat o felie de paine cu usturoi conteaza mai mult decat caldura AIA? Cred ca pana la urma la asta se reduce tot.

Tu te iubesti pe tine? Atunci esti fericit…. si atat.Norocosule!