>

Cand eram mai printr-a 10-a imi uram viata, ma incuiam in camera mea si o lasam pe maica-mea pe afara, amenintandu-ma printre dinti, ascultam continuu muzica in casti si invatam versurile, si visam la zile mai senine. Si ii spuneam SA MA LASE IN PACE. Imi doream zile in care sa am casa mea, un dispozitiv de ascultat muzica si poate un strop de ciocolata. Si atat. Nu eram asa pretentioasa fata de alti prieteni de-ai mei, nu visam masini, nu visam iubiti, nu visam calatorii sau eu mai stiu ce balarii de genul asta.

Un an mai tarziu am parasit un baiat pentru ca ma iubea prea mult – cand eu vroiam doar SA MA LASE IN PACE. Dupa vreo 4 ani am facut cam aceeasi chestie, cu diferenta ca inca mai cred ca individul si-o merita – si M-A LASAT IN PACE foarte greu. Si am continuat sa fac chestia asta, e adevarat – parca la o scara mai mica. Pentru ca am vrut in continuare sa fiu LASATA IN PACE.

Pentru ca mi-am dorit intimitate, mi-am dorit casa mea, cu mobila mea pe care sa o aranjez asa cum vreau, cu un iubit care sa nu apara decat cand am eu chef – si asa, in general, SA MA CAM LASE IN PACE. Mi-am dorit sa merg la petreceri unde sa par frumoasa si inteligenta, mi-am dorit sa cunosc multi oameni. Mi-am dorit sa am un job misto (cu un sef care MA LASA IN PACE), si cel mai mult mi-am dorit sa fiu singura si stapana pe mine. Mi-am dorit sa nu imi spuna nimeni cum sa ma imbrac, mi-am dorit sa nu aud minciuni, mi-am dorit sa ajung acasa la orice ora imi doresc, in orice zi imi doresc. Mi-am dorit sa ma plac, si sa nu aibe nimeni vreun cuvant de zis in luarea deciziilor MELE. Pe scurt, mi-am dorit din tot sufletul SA MA LASE TOTI IN PACE.

Nu m-am gandit ca or sa existe zile in care nu ma descurc de una singura, si nu am crezut vreodata ca o sa dau 2 bani pe aparente. Mi-am dorit sa imi fiu arhisuficienta si am facut tot posibilul pentru chestia asta. Si AM FOST LASATA IN PACE.

Ale dracu’ dorintele astea care se implinesc… Si ce vroiam sa zic de la inceput si care e de fapt concluzia… BA, am inceput sa cred ca vrajeala aia telenovelistica cu universu’ care se agita din toti muschii si urla din toti bojocii ca sa i se indeplineasca lu’ Gogu dorinta e cam pe bune, asa.

Hai, acuma, vorba aia, DA’ VA ROG FRUMOS SA MA LASATI DRACULUI IN PACE! 🙂