Mai intai se jucara cu pulsu’ lu’ Baselu. Zdravan. Later on, in aceeasi zi, ne-au dat jos din 41 pe toti. Din 5 41-uri insirate. Si mergea ditamai coloana de oameni, ca la demonstratie, pe Virtutii. De ce? Ca luase foc nush ce coliba de vindea materiale de constructii. Si era risc de incendiu.

In aceeasi zi, inainte sa ma dea jos din 41, am avut mirarea de a respira langa o fiinta… interesanta. Vorbim de o doamna la 45…si ceva. Brunetica, parul … de lungime medie (cam de tanti, asa, daca ma intrebati pe mine. Dar stai… ERA o tanti…). Pantofi urati cu toc mic si patratosi. Ciorapi cu romburi nasoale (cred ca erau cu fir auriu). Camasa alba, sacou negru, fusta neagra. Sacoul cam mare, cam labartat… In brate tinea o geanta scofalcita, din alt film. Nu ca restul mi-ar fi placut, dar macar pareau aproximativ noi.

Asta a fost prezentarea generala. Pentru ca piesa de rezistenta… erau ochelarii de soare. Va mai amintiti personajul acela din Star Trek – Geordi sau ceva? Era un individ de culoare, orb, care avea o proteza ce ii permitea sa vada super tare. Structuri, chestii, laser frate. E- exact asa si tantita noastra. Ochelari de soare super slim, aerodinamici, cu rame argintii. M-am uitat insistent – nici pana in acest moment nu sunt absolut sigura ca nu am avut halucinatii. Era ca si cum ar fi avut in dreptul ochilor o banda de plastic cu margini argintii. Mi-as fi dorit sa ii fac o fotografie, dar mi-ar fi fost imposibil sa fiu discreta. Si imi era frica sa nu ma paralizeze cu o unda de laser, ceva.

Imaginea atasata e cea mai apropiata pe care am gasit-o. 🙂 Tanti ii avea ceva mai ingusti, si pe argintiu.

Si atunci cum sa ne mai miram de altele?