>E vorba de nimeni altul decat domnu’ de la cofetarie, nenea cu pralinele, tizul doamnei cu Strada Sperantei.

Primul impuls a fost sa postez un comment in care sa ma apar, dar omul pare decis, asa ca nu cred ca are sens sa-mi mai dau singura un pumn-doi.

Si pentru ca am constatat pe pielea mea ca vizavi de fiecare poveste exista cel putin doua puncte de vedere, vi-l dau si pe asta. E… un punct de vedere.