>Episodul 6 – O fobie pentru fiecare

“Uff, ce cald e. E nenorocire, stiti? E ne-n0-ro-ci-re. Toate bacteriile care plutesc in aer sunt acum fericite. Nu tu vant sa le rasfire, nimc. Stau in caldura si se inmultesc si ne intra noua in gura, pe nas, in ochi, in urechi…

Uite, daca deschid geamul, navalesc peste noi. Armate ntregi de bacterii. Ma intreb unde merge societatea asta.

I uite si maturatorii… cum valseza ei prin nori de praf… ta-da-da, ta-da-da. Ei sunt parte din plan… Asa dragutilor, asa, ridicati praful ca sa ne intre mai usor in urechi si in nas si in gura si in ochi. Asa, valsati, valsati.

Suntem o generatie bolnava. Ieri am facut otita. La urechea asta (intorcandu-se spre mine). Am deschis geamul putin, si gata. Otita. Du-te la doctor, fa injectii, tratamente. Nu cred ca mai e nimeni sanatos in lumea asta in ziua de azi.”

Episodul 7 – Conspiratia Becali-Hrebenciuc (via Ioana, traiasca copy paste)

“Vedeti domnisoara cladirea asta. Cica e cea mai mare din tara, daca nu din Iuropa. Are 23 de etaje. Cate? Nu domn’soara. 23 va zic io. I-am dus aseara pe patroni. Adica nu stiu daca era chiar patroni da ei construia. Si mi-au zis domn’soara 23 are. Baieti destepti domne. Ce ti si cu tara asta, cica nu e bani. Lasa-ma domne nu e bani. Ca toti astia care e la guvern sunt niste vai mama lor. (Ii suna telefonu): Da, ‘na seara domnu Paul! Unde? Da vin. Pentru dumneavoastra? Pe cine? A… Paula… Da, o stiu. Parca v-am mai adus-o o data. La cat s-o iau? La 2… Da domnu’ Paul. V-o aduc s-apoi o ridic pe la 2. Da sefu’!”…Asa domn’soara. Ca astia de la guvern e destepti ei asa. Ca il stiu io pe un mare boss de p-acolo. Acuma stiti cum e, nu pot sa zic cine e, secret profesional domn’soara, da e mare asta, merge tot timpul numa cu mine. Ca na lucrez demult si ii stiu pe toti astia din lumea monderna…moner..Cum e domnisoara? Asa… Mondena, da, tot timpu’ ma incurc. Si astia are o mare conspiratie… Ce crezi domn’soara ca ei isi imparte asa sarcinile. De unde. Toti stiu pe toti. Stiti cand a fost indundatiile alea prin tara d-a construit Jiji case peste tot? Credeti ca a fost banii lui Jiji? Ha ha. De unde domn’soara. Va spun eu. Am un prieten la senat. Il stiu demult, de 10 de ani de cand practic taximetria. Il stiti pe Hrebenciuc? Ati auzit nu? Il stiu si p-asta ca-l mai iau pe fiisu. Asa, Hrebenciuc e ruda domn’soara cu Jiji. E fin. Si Hrebenciuc are toata Moldova domn’soara. Stiti de ce are toata Moldova? Nu stiti. Ca si-a pus el toti finii pe la primarii si prefecturi. Si cand a venit inundatiile i-a dat el bani lui Jiji sa faca casele in taina. Fara presa, fara nimic. Baiat destept! Ce i-a zis lu Jiji. Bai Jiji io is cu guvernu, cu statu cu astea, tu esti cu fotbalu. Fa tu niste case pe banii mei, ca bietii oameni e vai de mama lor, si zi ca le-ai facut tu, ca de nu io am belele. Si uite asa a facut Jiji case de milioane de euro. Pe banii lu’ Hrebenciuc… Nu’s domnsoara banii lui Jiji. E o mare conspiratie. Pai toti astia de la guvern e rude, veri, fini, nasi. De ce credeti ca nu mai intra nimeni. E un fel de “Casa Nostra”…Aici? Asa… Ii suna telefonu: “Stati asa ca e o fata de-a mea, tre s-o duc la un prieten, client vechi d-al meu. Alo.. Sarumana Paula.”

Episodul 8 – Nimfomana din Ofis ( via Alex – sper ca imi amintesc povestea asa cum trebuie 🙂 )

(un tip gras, cu o bluza slinoasa de trening, un singur dinte in fata, tuciuriu)

“Ba, frate, cum sunt si femeile astea. Am dat eu de una o data, una buna rau de tot. Blonda, cur, tate, fusta scurta, tot ce vrei. Am luat-o de acasa si am dus-o la clubu ala – cum ii zice – ala din centru, din amzei – ala, ofis, asa, ofis. Si cand ajungem acolo, incepe aia sa imi zica ca daca nu vreau sa vin cu ea, ca face ea cinste, ca pot sa las aparatul pornit cat stam acolo, lucruri din astea. Si m-am dus, na. Ca era buna rau.

Intram noi acolo, incepe asta sa bea, si stam stam stam, face asta cinste cu nu stiu cate uischeane. La un moment-dat ca sa plecam, sa o duc inapoi acasa. O plimb prin tot bucurestiu, iti dai seama cat se facuse pa aparat, cat am stat si acolo la ofis, si am dus-o inapoi acasa. Am uitat sa iti zic ca statea in ditamai vila.

Ajungem in fata casei, incepe iar asta sa se roage de mine, ca nu vreau sa urc, ca nu stiu ce, ca e singura… Si m-am dus, ca era buna rau. Intram in casa, isi mai pune de baut, si incepe sa zica, ca ei ii place de mine, ca daca ma culc cu ea imi da bani, incepe sa se alinte…. pana la urma ce sa fac, m-am culcat cu ea, ca arata bine si sunt baiat fin. Si mi-a platit tot cat era pa aparat seara aia, si mi-a mai dat si niste bani in plus.

Si ma mai suna din cand in cand, nu scap da ea deloc. Cum are chef, cum ma suna.”