>
Mi-am dat seama ca n-am vazut niciodata situatia clar… Si cu atat mai putin o vad acum 🙂 . Ca lucruri de care m-am agatat cateva luni in sir au fost false, explicatii pe care mi le-am dat una dupa cealalta au fost inutile… ca oamenii nu sunt asa cum vrei tu sa iti imaginezi ca sunt. Ca uneori in spatele a nimic e… chiar nimic. Sunt putin suparata ca locul in care fugeam de obsesii a devenit unul populat de ele, si ca nu pot face nimic in sensul asta. Nu mi se pare corect – locul in care imi calmam creierul s-a transformat intr-unul care ma face sa sufar. Dar… cine-a zis ca exista ceva corect pe lume?
Intorcand moneda, ma bucur ca am trait-o si pe asta. Am baut mai mult decat pot duce si nu mi-a fost rau, am dansat mai mult decat pot dansa, am tipat mai mult decat pot tipa, am simtit mult. Am simtit fiecare vibratie, am colectat toate gesturile, toate formele, toate culorile si le-am absorbit si acum inca le mai simt.
Am trait 2 ani in 2 zile.