>
Iulie 2003.Terminasem sesiunea de vara si am intrat intr-o sesiune intensiva de alcoolizare.
Vineri m-am intors chioara de somn de la ultimul examen (drept penal, partea generala 2), pe care l-am picat cu brio desi materia imi placuse. Ghinion la biletele, cum mi se intampla mereu… Ajung acasa, bag o cafea si plec cu amicu’ Nicu pe undeva prin regie, la un chef obscur. Imi tin minte si acum reflexia in geamul taxiului cum mergeam catre caminul respectiv. Am ajuns acolo, am baut niste ceva din niste pahare de plastic… de acolo am plecat mai multi catre Oldies. Beutura, beutura, beutura sa tot fie… pe la 4 dimineata am plecat cu fratioru’ Mihai sa continuam beutura. A fost dimineata in care am iesit zob de beti sa cumparam tigari. Am intrat la chiosc – era 8 dimineata, sau ceva p-acolo. Eu am cerut tigari. Mihai era mut.De uimire, dar mai ales de alcool. Am platit, totul in regula. Am iesit in fata, unde am inceput sa fac misto de el: “daca nu eram eu erai mort, ma, nici tigari nu erai in stare sa iei!”. Micutu’ s-a enervat – nu, ca “ma duc sa iau bomboane, vrei sa vezi?” Nu stiu de ce a zis “bomboane”, dar s-a rasucit pe calcaie si s-a intors in magazin. A iesit cu o conserva de pate de ficat. M-am uitam la el, la conserva de pate de ficat…si m-a busit un ras din ala frate cu moartea. Stateam pe vine si nu ma puteam opri din ras, si era un soare orbitor, era sambata dimineata si noi eram crunt de beti undeva in Dristor, cu o cutie de pate de ficat la purtator. Si tigari.

A doua zi m-am trezit pe la 3-4, am venit acasa, am mai stat un pic cu ochii pe pereti meditand la mahmureala, am mai apucat sa mai dorm vreo ora, cand ma suna 2(doua) colege de facultate. “Cum, nu sarbatorim iesirea din sesiune?! Andrada, nu te recunoastem, ce e cu tine?!” Texte d-astea. Booon… Iesim din nou intr-un bar (tot obscur) din Regie… beutura, beutura, beutura… Pe scurt, am agatat un individ – era din Craiova, imi scapa numele lui. One of my one night stands. Tin minte ca avea parul cret. Spre marele lui ghinion s-a amorezat de mine sau ceva. M-a terorizat cu telefoane mult timp de atunci, desi am avut bunul simt sa ma vad cu el a doua zi in Cismigiu si sa ii explic ca n-am de gand sa intru intr-o relatie, ca abia am iesit dintr-una destul de dificila, si ca e mai bine sa – EVIDENT – ramanem amici.

A treia seara am iesit cu alti colegi de facultate. Club A. Cata, Crina si Mina. Am stat pana dimineata. Beutura, beutura, beutura. Tin minte ca am mers pe jos, la 6 dimineata, pana la piata Kogalniceanu. Atunci am facut deal-ul ala siropos cu Cata – daca nu ne casatorim pana la 30… ne punem pirostiile reciproc. Well… Cata… tic-tac-tic-tac…ai face bine sa te-nsori cu Nico in urmatorii 2 ani, ca scot contractu’ de la naftalina si n-o sa mai ai pe unde sa scoti camesa.
La drept, dupa doar o statie, am coborat din autobuz si am intrat in facultate. Am realizat ca e posibil sa se fi afisat niste note. M-am dus, am aflat ca am mai picat un examen (ala pe care l-am dat de 4 ori in total, da, da, ala cu dreptu’ de proprietate intelectuala, in mod bizar – singurul care mi-ar folosi la ceva daca l-as mai sti). Am trecut pe la toaleta, ca deh – berea isi cerea drepturile – si dau sa ies din facultate. Trec pe langa femeia de serviciu care se uita dupa mine ca dupa Satana. Eh, fruncea sus, vine ea sesiunea de toamna. Deocamdata tre’ sa dorm putin.

A 4-a seara eram cu o cola in fata la Ruine. Ficatul meu refuza inca o doza de beutura. Stateam pleostiti si semi-faliti… Me and my guys. Pe unde sa mergem, pe unde sa mergem… totul parea trist, foarte foarte trist. Si zic – hai la mare! Astia se uita pe sub sprancene. Se uita unii la altii. Ne-am suit in taxi si am pornit catre gara de nord. Inca nu ne era clar ce facem, si nici macar nu eram beti, dar mergeam catre gara de nord. In gara vedem ca avem tren in 5 minute. Ne suim… eu cu unul dintre ei. Ceilalti doi se duc dupa o sticla de alcool – fireste… sa o avem la noi, na! Trenul porneste, cei doi alergau dupa tren. Eu incercam sa il imping pe colegul de vagon din tren, sa nu ramanem doar noi doi. Partea masculina a razbit, intr-un final. Cei doi se urca in fine din mers,exact ca in filme, ne gasim un compartiment, si asteptam. Eram inca inconstienti si complet iresponsabili. Asteptam Nasu’. Facem rapid monetarul – cred ca aveam vreo 300.000 de lei cu totii. Oprim 100.000 si restul de 200.000 mi-i dau baietii mie, stiind ca ei vor fi buzunariti la sange. Vin nasii. Cu sepcile pe spate, figuri de cheflii. Eu bagasem banii in buzunarul de la spatele blugilor, convinsa fiind ca ma pun sa deschid geanta. Vad astia banii, incep sa rada… eram 4 oameni cu 100.000 de lei, care vroiau sa ajunga la mare. Incep buzunarirea masculilor, dupa scandalul de rigoare, care a fost destul de mare, va asigur. Scot baietii mei gume de sters, servetele de la mcdonalds…nici un ban. Vine haimanaua si la mine. “Ia domnisoara, ce aveti in buzunare?”. Intorc buzunarele pe dos- nimic. Zice “-si la spate?”. Eu “n-am nimic, dom’ne la spate!”. Imi trece mana razant pe desupra buzunarelor. Eu – isterica – “Ce faci dom’le, imi pui mana pe fund???”. Cei 3 baieti – verzi. Se vedeau deja in spatele gratiilor. Sorry, guys, asta a fost singura reactie care mi-a venit in minte, una buna, de altfel, pentru ca l-am intimidat. Continua doar sa spuna “aveti ceva in buzunare, ia ce aveti?” – dar nu mai punea mana. Bag mainile tremurand in buzunare. In stangul era averea. Simt ceva si in dreptul – ALELUIA, MAICA DOMNULUI – scot – 20.000. Asta ii ia, lacom, eu respir usurata. Scapam de nas.
Stateam, ne uitam unii la altii, si zicem “Bai, hai la Cristi!”. Cristi era alt prieten din Pitesti, care lucra la Eforie Nord, intr-un chiosc din asta cu bere de pe plaja. Acolo dormea, acolo manca, acolo tot. De unu’ singur… Il sunam la fiecare betie sa-l intrebam care e temperatura apei. Il sunam si de data asta – omu’ dormea, ne injura bezmetic, noi ii explicam ca suntem in tren, el zice “da, da, bine…hai pa” si inchide. In fine…
Ajungem in Constanta, dupa cateva ore de dormit iepureste. Pe vremea aia mergeau repede trenurili, maica, nu ca acuma… Coboram… tragem o cearta nasoala rau in gara. Nu mai stiu de ce, cert e ca aveam vreo 2 ore de pierdut pe acolo si le-am umplut cu o cearta. Il sunam din nou pe Cristi, il convingem cu greu ca suntem in gara la Constanta. Stam restul de timp pe o banca in fata garii, band cafea. Deja nu mai pare o idee asa buna toata chestia asta cu mersul la mare.
Ne suim in trenul de Eforie. Intram intr-un compartiment, si dupa primele 5 minute vedem un grup eterogen inaintand pe coridor. Ne luam dupa ei – “vine nasu’?”. Aia – “da, e-n spate”. Noi mergem, nasul dupa noi. Luam avans datorita procesului de control. Pe drum ni se alatura din ce in ce mai multi tineri rebeli, eram buni de o revolutie. Ne impingem unii-ntr-altii in curu’ trenului si asteptam nasu’ de parc-am fi asteptat ghilotina. Ajungem in gara la Eforie exact cand nasul mai avea cativa metri. Sarim din mers, fugim, fraiere, nu ne-ai prins!!!

Sunam pentru indicatii, ne invartim putin, gasim locul. Pe plaja – pustiu. Era 7 dimineata. Cristi alerga catre noi precum Robinson Crusoe – “Baaa, nu-mi vine sa cred ca sunteti aici!!! baaa!!!”. Incepe sa se incalzeasca, oamenii apar la plaja. Noroc cu ochelarii de soare, ca ma dureau ochii de la oboseala de parca aveam cartofi la cuptor in loc de globi oculari. Bajetii fac baie – eu nu pot, nu eram echipata corespunzator. Da’ sed pe sezlong si consum berea pe care ne-o da Cristi moka. Se face 2-3-4… deja gluma se ingrosa. Baietii cautau o solutie sa mai ramanem, dar patul improvizat al lui Cristi nu era deloc o optiune pentru toti 5. Mancam niste gogosi – singura masa pe ziua aia, si ne ducem catre gara. Ajungem in Constanta fara peripetii – cred ca ne-am luat bilete. Cu inca niste bani pomana de la Cristi ne pregatim sa cautam un tren de Bucuresti. Ne dam pe langa unu’, incercam sa discutam cu un nas, ni se explica ceva de supracontrol asa ca abortam misiunea. 2 ore mai tarziu asteptam un intercity cocotati pe un gard. Temperatura si oboseala erau deja insuportabile. Ne vedeam unii pe altii ca pui la rotisor. Ne suim in cele din urma in intercity, ne bagam intr-un compartiment modern si avem pana si nesimtirea sa atipim. Asa ne-a gasit nasu’. Nasii de intercity erau mai domni decat bascaliosii din trenul de noapte. Intra primul, amabil, cu costum la dunga, intreaba de bilete, si noi incepem sa dam din colt in colt. Eu si Nicu – care ne-am trezit instant, i-am trezit si pe ceilalti doi, si am inceput negocierea. “Pai sa vedeti, avem doar x lei”. Nasu’ incepe sa rada. “Gicule, vino ma incoace, copiii vor sa ne mituiasca”. Plictisiti nasi… ne-au tinut cea mai lunga teorie din viata mea. Nu tu pipaiala, nu tu nimic. Doar o teorie luuuuuuunga. Printre altele “pai cum facem, ajungem in gara si mergem la sectie?”. “cum faceti mai baieti din astea, mai, ati tarat si pe fata asta dupa voi”. “Ma, dar parintii vostri stiu ce faceti voi in loc sa invatati pentru facultate?”. “Uite, domnisoara rade, stie ca am dreptate”. Au mers astia cu noi pana la Bucuresti in compartiment, ne-au stricat si somn si tot.

La Bucuresti s-au vazut nevazuti. Ne-am mai schimbat 2-3 bezele pe peron si m-am suit in 62. N-am sa uit drumul ala in viata mea. Singura, fara bilet, plina de nisip, intr-o caldura insuportabila, fara loc de stat jos, in traficul din Bucuresti. Am ajuns acasa, am facut un dus – tin minte nisipul care s-a adunat in cada, n-am inteles nici pana azi de unde era atat de mult, ca am stat mai mult pe un sezlong nenorocit, consumand bere. Oricum… nu stiu daca m-am mai simtit vreodata atat de obosita…

M-am trezit pe la 4 dimineata, am facut un ou ochi si am vazut primul episod din Fetele Gilmore. Nu pricepeam mare lucru din el, dar parea interesant…M-am culcat la loc si am dormit mult.