>
…ca asta, ma gandeam ca fericirea consta in numarul de oameni pe care reusesti sa-i atingi cu ceva. Cu numarul de dati pe care le bifezi in care iti zici “da, frate, asta m-a inteles”. Ca in general suntem cu totii niste neintelesi. Chestia asta din care multi isi fac o virtute “a fi neinteles” e o treaba ataaaat, dar atat de banala incat mai ca n-ar trebui luata in seama. Cu cat te faci mai inteles de “iubita”, “prieteni”, “apropiati”, cu atat esti mai fericit. Nu?

Sau fericirea suprema consta in faptul ca de fapt ramai un pic neinteles?

Ca n-am inteles exact…

De fapt e un mare joc, nu? Vezi videoclipul…