>DISCLAIMER : Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale (nu) este pur intamplatoare

…. pai ce ai putea sa spui despre o persoana? L-ai putea incadra la prieteni buni, si te-ai putea apuca sa scrii intamplari sub eticheta “me and my friends”, dar poate ca te deranjeaza sa faci asta inca o data in viata. Si ai putea incepe sa povestesti cum ai fost tu cu el la Serendipity si La Metoc, si ce ne-am mai distrat, fata.

Te-ai mai putea apuca sa povestesti despre “cum sa obtii un cadou de la cineva”. Asta nu e greu, va pot explica chiar acum, pe loc – se insista, se insista, se insista cu nesimtire maxima pana cand subiectul clacheaza. Chiar daca ce ai facut tu era de fapt un pretext pentru altceva, ce se poate intampla in cel mai rau caz este sa te pricopsesti cu un cadou. Si atat. Dar tot este mai bine decat nimic, nu? It’s a win-win situation si va recomand procedeul cu mult drag. Dar nu e un motiv suficient ca sa scrii despre cineva…

Asa. Sa vedem.Alt motiv pentru care n-ai vrea sa mai scrii despre cineva. Unul dintre ele ar fi ala ca ti-ai da arama pe fata. De ce ai face asa ceva? De ce sa te faci din nou de cacao? De ce sa-ti dai cu stangu-n dreptu’? Daca tot scrii si tii un blog, macar mentine linia sincera. Singura minciuna permisa e cea prin omisiune – si iata un motiv suficient sa omiti sa scrii despre cineva.

Trecand la nivelul urmator, poate vrei sa scrii despre cineva si sa dai “cartile pe fata”. Dar n-ar fi amuzant sa n-ai ce carti sa dai pe fata? Adica dupa ce ca e clar ca o sa te faci de cacao, cum ar fi sa afli ca de fapt nici macar n-ai avea de ce sa te faci de cacao? Vezi? Un motiv in plus sa nu scrii despre cineva.

Bon. Stergand cu buretele toate motivele de mai sus. Poti gasi oricand motive superficiale, haiosele, sa amintesti despre cineva. Sa nu minti, dar nici sa nu iti faci rau cu buna stiinta. Dar ce ai putea sa spui? Despre pasiunea lui pentru pisi? Mi se pare complet neinteresant. Lumea e plictisita de discutiile despre pisi, brusc tot universul se invarte in jurul lor. Mi-as dori sa fiu un Hitler de pisi, sa le gazez pe toate si sa nu mai aud vreodata de pletele lor platinate si parlite cu placa sau de incheietura scrantita pe care isi tin gentile luate din Obor.

Dar… sa cautam alt motiv. Ce ai putea sa mai spui despre cineva? Hm. Stau sa ma gandesc despre cine am scris eu, mai exact pe blog? Pai doar despre mine. Si tangential despre prieteni. De ce ai scrie tu – o persoana virtuala care nu exista in realitate – despre altcineva decat despre sine? Ai scrie despre cineva daca persoana aia ar face parte din universul tau. Da’ cand vezi ca face curent cu usa si n-are nicio treaba cu existenta ta, de ce naiba sa te apuci sa tastezi paragrafe intregi?

Poate ca un motiv suficient sa nu scrii despre cineva este ala ca nu intelegi ce naiba vrea de la tine si atunci mai bine te abtii.

Si da, singurul motiv pentru care ai putea scrie despre o persoana de genul asta, ar fi la cerere. Dar este singura exceptie admisa. Si atunci oricum vei scrie, ca sa te tii de cuvant, dar nu vei recunoaste niciodata ca despre el a fost vorba.

In rest… mers pe burta si joc de glezne.