>
Nu asta e ideea? Fiecare dimineata ar trebui sa se traduca in sansa de a o lua de la capat. Ca doar am dormit (teoretic), s-a dat refresh, s-a spalat creierasul cu putina apa oxigenata (sau alcool, in functie de ce am consumat seara precedenta) si lucrurile gasesc terenul ideal pentru a se rearanja.

Cea mai mare spaima a vietii mele sunt zilele la fel. Cum observ un pattern, cat de mic, ma panichez. Dupa confortul de moment urmeaza criza. Senzatia de “home” se transforma instantaneu intr-una de “cage, wasted time”.

Si cum luptam? Cu haine diferite intre ele, cu muzica noua in fiecare zi, incercand sa scriem ceva nou pe blog (ca si cum…). Adicatelea promovam societatea de consum. Si ce daca? :))

Asa, am uitat ce voiam sa spun.

Voiam sa spun ca iubesc zilele autentice!