>”Este destul de exasperant sa-ti dai seama ca iti pui aceleasi intrebari ca toata lumea. Oare am dreptul sa parasesc pe cineva care ma iubeste? Oare sunt o javra? Oare la ce foloseste moartea? Oare poti fi fericit si, daca da, la ce ora? Oare n-as putea sa castig mult mai multi bani, muncind mult mai putin? Oare este posibil sa te indragostesti fara ca asta sa se termine in sange, sperma si lacrimi?”.

Si dupa 2 ani de zile iata ca ajung sa vad si eu mult discutata piesa de teatru.

Am citit cartea la inceputul lui mai, in plina criza existentiala. Si mi-a placut foarte tare. Despre piesa – ce sa spun. E altceva. Va recomand sa cititi cartea mai intai… Nu de alta, dar cred ca se completeaza cumva cele doua si mai cred ca ordinea corecta este asta – carte, apoi piesa.

Da, intr-adevar, e asa cum a spus autorul – e o carte trista transformata intr-o piesa foarte comica. Da, se pare ca se poate. Mi-au placut foarte tare scenografia si muzica. Adriana Trandafir se tine cam bine la cei peste mbeeep ani… Cam bine… Nu m-a dat pe spate cealalta actrita, al carui nume nu l-am retinut…M-am bucurat sa recunosc replicile din carte… Fiind deja tradusa destul de bine in romana (din franceza, limba oricum mai apropiata decat engleza), n-a mai fost cazul sa ma impiedic de scenarii adaptate prost care strica tot farmecul…

Cea mai mare neconcordanta este personajul Anne. Cred ca asta e punctul care descrie cel mai bine diferenta dintre carte si piesa. Citind cartea ii construiesti o imagine diafana, poate prea sensibila, prea fragila… In piesa este o femeie puternica, o femeie puternica ranita care are reactii, o femeie cu multa personalitate. In plus, in piesa ea este un personaj principal. In carte este abia insinuata… Ce as putea spune pe marginea acestei observatii – exista totusi un pic, un pic de exagerare. Parca un pic prea buf, parca prea multa mascarada… Acum – e adevarat ca m-am hlizit la ea dar parca a fost un pic supradozata.

A fost amuzant. Imi place Cristi Iacob, asadar distractia a fost asigurata din start. Nota 10 pentru desenele cu Pucca. Si e adevarat ca am vazut-o in aer liber, fara fum, inghesuiala si caldura… Poate chiar un pic frigut.

Ce ar fi de adaugat – ca au molfait oamenii ceia la niste struguri pe scena de imi aparuse baluta in coltu’ gurii. Dupa piesa am mers pe jos pana la Nic, in Amzei, sa-mi iau (mai ceva ca o gravida eram). Din pacate, era inchis pentru renovare. Sufar inca. Diana vroia sa fumeze, dupa ce s-a plimbat Adriana Trandafir cu porttigaretul 2 ore in fata noastra emitand fum peste fum peste fum peste fum…

Am pus raul inainte, cu tot ce s-a spus rau despre piesa in minte si a rezultat o seara amuzanta, creier spalat- detasat de alte chestii si aducerea aminte a pasajelor preferate din carte. Haide, ma, ca a fost bine. Bravo, mi-a placut.

E de vazut…

Scene din piesa jucata in 2006: (vad ca erau alti actori in rolurile secundare)