>Caut o idee… Scormonesc dupa ea, stiu ca e acolo si totusi nu-si arata fata.

Si gandindu-ma, ma duc cu gandul la mine. Tot la mine, evident. Este vorba despre puncte de vedere.

Si imi aduc aminte ceva. Acum mai mult de o luna. Eram pe strada. Mergeam fara niciun cuvant pe Lipscani. Se auzeau pasii si atat. Eu priveam inainte si vedeam umbrele noastre si langa a noastra pe a cainelui care ne tot urmarea. E o imagine pe care nu cred ca o sa mi-o sterg vreodata din minte, indiferent ce o sa se intample. Pas, dupa pas, dupa pas. Noi si cainele, mergand pe o strada pustie. E ceva mai frumos decat multe alte lucruri care poate par mai importante. Nu sunt.

Filmul asta sta la loc de cinste langa un val anume si langa o strada anume si langa un miros pe care n-o sa-l uit. E o Amintire.