>In ciuda listei adunate (la care inca lucrez, nicio grija), in care toata lumea a pus la creme de la creme, pentru seara asta am ales la creme de la…bestseller. Cartea pentru toata lumea (not chicklit, though). Fara profunzimi nebanuite si tehnici inovatoare… Doar…cartea de vineri. 🙂 Povestea frumoasa de la sfarsit de saptamana.

“-Si nimic…Doar ca am o problema de voltaj…Nu stiu cum sa-ti spun…Am deseori senzatia ca-mi lipseste un buton…Stii, o chestie pentru reglarea volumului…De cand ma stiu merg prea departe ori intr-un sens, ori in celalalt…Nu reusesc niciodata sa-mi gasesc echilibrul asa ca treaba cu viciile la mine s-a terminat intotdeauna prost…[…]Cand beau, beau prea mult, cand fumez, fumez pana cad lata, cand iubesc imi pierd mintile si cand muncesc, muncesc pana mor…Nu ma pricep sa fac nimic in limite normale, cu calm, eu…
-Si cand urasti?
-Asta nu stiu…”

“Vazuti din spate, erau foarte draguti…

In stanga, tipul inalt si slab cu suba “Retragerea din Rusia”, in dreapta, individul solid cu geaca “Lucky Strike” si la mijloc fata care ciripea, radea, sarea si visa in sinea ei […]…” “

“Imperturbabil, Philibert scoase batonul de ceara pentru sigilii si isi apasa sevaliera in josul documentului sub privirile aiurite ale celor doi, apoi in plie in trei si-l vari dezinvolt in buzunarul hainei.

-Aaa… Tu umbli mereu cu instrumentarul asta de Ludovic al XIV-lea dupa tine? intreba Franck in cele din urma, clatinand din cap.

-Ceara, sigiliul, sarurile, scuzii de aur, blazonul si otravurile…Bineinteles, dragul meu…”

“Camille era atractia serii.

Un fel de cum sa decongelezi o parizianca fara s-o spargi”.

“-[…]. Nu e nimic mai rau pe lume decat mila oamenilor cumsecade…Cei care-ti spun ca se roaga pentru tine si incearca sa te traga de limba, si cei care-ti invata sotul sa bea si zic ca si ei ar fi facut la fel, pe legea lor![…]”

“Il incerca o dezamagire stoica si se indeparta framantandu-se.
Eticheta de la chilotii cei noi il rodea”.

“-[…]Era mai mult decat evident: tanara gasculita cu cutia ei de acuarele si panza frumos impaturita, care se indragosteste de geniul necunoscut. Damnatul, printul norilor, vaduvul, tenebrosul, inconsolabilul…Imaginea clasica: pletos, torturat, genial, suferind, insetat…Tata argentinian, mama unguroaica, combinatie exploziva, cultura uluitoare, traind intr-o casa abandonata si asteptand exact asta: o gasca fara minte care sa-i faca de mancare in timp ce el creeaza in suferinte atroce…[…]Il priveam pictand si ma simteam importanta…Eram sora, muza, femeia puternica din spatele marelui barbat, cea care strangea jocurile, hranea discipolii si golea scrumierele…”
Impreuna, Ana Gavalda