>E povestea unui baiat care atunci cand era mic a fost dublura intr-un film. Care era folosit de unchiul lui atunci cand incerca sa agate femei si le ducea la cofetarie. E povestea unui baiat speriat de moarte de un film de groaza a carui actiune se intampla intr-un tablou.

E povestea unui om mare care spune povesti privind de peste ochelari intr-un balansoar. A unui barbat care a uitat cum e sa zambesti si care se uita la tine ca la un miracol atunci cand razi din tot sufletul doar pentru ca stati sprijiniti de un chiosc cu flori de vanzare si doar pentru ca un caine se uita curios la voi si e 6 dimineata.

E povestea unui om care iti spune ca oamenii sunt rai atunci cand ninge. A cuiva care promite mult, mereu, si nu se tine niciodata de cuvant.

E o poveste de langa care am plecat demult, dar pe care inca mi-o spun cateodata inainte sa adorm. Insa o spun in soapta, in asa fel incat nici eu nu prea o mai aud.

E o poveste frumoasa care pare a se termina urat. O poveste care te tine in suspans. E o poveste pe care ti-ai dori sa poti sa o spui mai departe, dar nu poti pentru ca povestea nu are niciun fel de sfarsit.

Pentru ca e genul ala de poveste care isi gaseste de fiecare data un fel de continuare in absurd. Genul ala de poveste care asteapta sa o uiti.