>Va scriu astazi despre inca ceva frumos. Despre niste persoane care s-au gandit ca mai e un lucru care poate fi facut usor si care poate face o diferenta imensa in viata unor copii. Din titlu va puteti da seama despre ce vorbesc, dar poate e mai bine sa apelez la amicul “copy-paste” si sa va arat direct un fragment din comunicatul scris de autori.

“In crearea acestui proiect am plecat de la ideea ca multe persoane ar face donatii sau s-ar implica intr-un fel sau altul, ajutandu-i pe cei care nu se pot ajuta singuri, in cazul nostru orfanii, daca ar avea incredere ca bunurile oferite ajung la destinatie. Multe persoane isi doresc sa ajute, dar nu mai au incredere in stat, in autoritati, in fundatii sau oranizatii. Sloganul binecunoscut “Ne-am saturat cat ne-au furat” este reprezentativ pentru starea de spirit a acestei societati. Astfel, o garantie “palpabila”, faptul ca oricine poate verifica online in ce casa ajunge cartea donata, a determinat multe persoane sa se implice in acest proiect. Oamenii ajuta daca au avea incredere ca ceea ce ofera – carti, alte obiecte, timp – ajung la destinatie/ respectiv sunt utile sau apreciate.

Pornind de la o simpla idee, aceea de a crea biblioteci pentru orfani si de a le permite accesul la teatru, am creat o intreaga retea de colectare in institutii, am obtinut aprox 50.000 de volume, acces gratuit al copiilor la spectacole si cursuri de canto si actorie sustinute de actori. Toate acestea au fost oferite/ sau sunt realizate, dupa caz, in mod gratuit.

“Teatru si lecturi pentru orfani”, este o campanie particulara, sustinuta de o echipa de 5 persoane care se implica constant, lucrand ca voluntari, fara a avea nici un fel de castig material. Campanie nu are nici o legatura cu vreo fundatie sau organizatie, locala sau internationala.

Scopul ei este acela de a oferi copiilor orfani acces la lecturi si la spectacole de teatru.”

Mi-ar fi mult mai usor sa citez aici intregul comunicat. E foarte bine construit, dar informatia este multa si risc sa va pierd atentia pe parcurs. Lucru pe care nu-l doresc. Ca sa rezum, S-a intamplat o campanie de promovare in teatre, cafenele, bloguri, dar si in presa (Guerilla, 24Fun, Radio Romania Cultural, Jurnalul National, Evenimentul Zilei, Adevarul), care a avut deja drept rezultat doua biblioteci amenajate complet, alcatuite din carti donate (aproximativ 50.000 de volume colectate) precum si asigurarea accesului gratuit a copiilor de la centrul Sf. Spiridon la spectacolele Teatrului Ion Creanga. Inteleg ca urmeaza de asemenea ca actori ai Teatrului Odeon si ai Teatrului de Opereta (implicate si in promovarea proiectului) sa ofere cursuri de canto si actorie in casele de copii.

Evidenta cartilor donate precum si a celor care au ajutat este pe site-ul Carti Pentru Orfani. Pe langa alte informatii pe care poate le-am sarit. 🙂

Loc in care de asemenea puteti intra sa aflati mai multe si sa aflati cum puteti ajuta. Doar daca doriti asta, evident.

Ca nota de incheiere, mai departe de indemnul de a face lucruri sau nu, vreau sa subliniez lucrul care ma doare cel mai tare. Refuzul cuiva de a ajuta sau de a se implica in ceva din simpla convingere FERMA ca undeva e o inselatorie, ca undeva cineva isi mai face o vila. Nu costa prea mult timp sa verifici (mai ales daca esti genul de persoana care “se prinde” repede). Sa intrebi, sa dai un telefon… Sa vezi despre ce e vorba. Nu vorbesc in mod particular despre acest proiect, ci de toate. Vorbesc de tine – tu ala care citesti chestia asta si inclini capul si te strambi putin, imaginandu-ti ca scriu aceste randuri ca sa par (si nu sa fiu) un om mai bun. Sau mai destept. Sau mai… Sau mai… Partial ai dreptate. Pentru ca nu fac cat as putea sa fac, si vorbesc de multe ori mult mai mult decat ar trebui (si din pacate de multe ori vorbesc singura) in timpul pe care l-as putea ocupa cu altceva.
Dar pana la urma e simplu. Vrei, faci. Nu vrei, nu faci.

Sa aveti un rest de februarie mirobolant si cat mai putin inghetat!