Te demoralizezi, pui capul pe perna si adormi cu greu in timp ce lumea se invarte cu tine. Pentru cel putin o ora nimic nu mai are sens, nimic in sens absolut. Totul e intr-o viteza circulara scarboasa si esti in filmul cu “opriti Pamantul, as vrea sa cobor”. Dupa care te trezesti si constati ca in timp ce ai dormit, o entitate invizibila care a stat si ti-a vegheat zbuciumul a actionat cand tu nu te uitai. A uns rotitele, a sters praful, si a pus masinaria in miscare. Si te trezesti si lumea e intoarsa din nou cu susul in jos. In sensul bun. Din senin. Fara ca tu sa fi facut constient ceva in sensul asta. Te freci buimac la ochi – pentru ca ai avut o insomnie din cauza ca nimic nu mergea bine – si literalmente nu intelegi ce s-a intamplat. Si te duci, verifici si in coltul din stanga, te uiti dupa scurgeri, totusi nu se poate sa functioneze chiar…totul. Undeva masinaria asta trebuie sa fie inca stricata.

Si nimic. Totul e in regula. Si ramane in regula si a doua zi, si a treia… Probabil ca nu ramane asa la nesfarsit. Dar e suficient.

photo credit: feverblue