Insa sunt niste insomnii frumoase.
Am din cand in cand tendinta sa recidivez. Sa imi caut disperata un job. Insa viata mea e asa linistita acum… Linistita si in acelasi timp nesigura.
Intotdeauna a trebuit sa ajung undeva. Undeva unde cu siguranta am intarziat. Undeva unde ajungerea mea era intotdeauna cauza de frustrare. La scoala, la liceu, la facultate, la serviciu. Aceeasi intrebare in fiecare dimineata – si anume – si DACA nu ma duc? Daca in primele etape imi permiteam cate un chiul, doua, zece, iar facultatea a fost toata un mare chiul, la serviciu n-a mai mers asa.
Si am avut parte de-un serviciu cel putin spus…simpatic. Colorat, amuzant, diferit. Supraevaluat insa …permisiv. Dar TREBUIA sa fiu acolo. Si TREBUIA sa stau acolo. Si chestia asta strica toata jucaria.
Cred ca la un moment-dat o sa ma intorc la un serviciu. Probabil il astept pe cel potrivit. Insa acum e bine asa. E foarte, foarte bine.
andruta, nu dormi? 😀
Nup. Nu dormeam 😀
A fost luna plina sau ceva? 😛
Umbla ceva prin aerul asta ….nici eu nu m-am hodinit cum trebe…si a venit o alta zi … iar eu am chef de noapte … deci, noapte buna … poate pe zi, noaptea va fi mai buna pentru somn!
hm…la mine insomnia se numeste reverie…daunatoare da’ placuta, ce sa fac…parazitez si eu pamantul asta…
Pai da.
Parazitam si noi…:D
Andrada cunosc sentimentul asta. Acum 2-3 luni mi=am dat demisia dintr-o multinationala in care am muncit ceva ani ca sa ajung intr-o pozitie calduta. De ce? pentru liniste.
Acum incearca sa iti imaginezi cati dintre amicii mei au inteles, si care au fost cuvintele lor :).
Imi este bine..este liniste…este cafea aburinda dimineata. Este muzica buna. Sunt carti. Sunt plimbari. Sunt zambete
Da. Eu sper sa nu imi mai vina mintea la cap si sa nu imi mai caut de munca niciodata:) . Cine stie…poate o sa reusesc..