1. Numero uno. E de fapt o întrebare către femeiet. Voi, femei, nu e aşa că atunci când vă prindeţi părul d-aiurea (ca să nu zic acu’ o vorbă urâtă) vă stă de nu se poate, a neglijenţă studiată clasa unu’ – vezi duş, prăjit cartofi sau altceva, ce prăjiţi voi acolo, sau pur şi simplu că vă intră în ochi, iar când vreţi să ieşiţi din casă şi să-l adunaţi cumva there is NO WAY. NO HOW? Voiam doar să ştiu că nu-s singură pe lume, pls help.
2. Numero due. Bă, am îmbătrânit. E oficial, a se nota. Eu nu, că eu nu îmbătrânesc niciodată – am dispensă de sus -, da’ în general vorbind, teoretic, aia e. Am fo’ în seara asta la o chestie gen ,,să dansăm cu toţii” (adaptare de la United States of Dancing, cum cică se numea adunarea), invitat de onoare fiind un băiat care pe bune că ştie bine de tot (io credeam că dansează din buric, dacă era să îmi ziceţi doar numele, da’ m-am răzgândit). Ei, şi în afară de faptul că omul ăla chiar dansează, am mai văzut cine dansează. Şi au între 15 şi 18 ani. E grav.
La ieşire, întâlnire cu foşti colegi de liceu, la numita garderobă:
,,- .. ce faci aici?”
,,-da’ voi ce faceţi aici?”
,,- nu, că noi am întrebat primii” (în punctul ăsta era deja clar că săvârşim cu toţii cel puţin o infracţiune, nu?)
,,- am avut o invitaţie”
,,-arat-o”
,,-na că am dat-o, la naiba!”
,,-…băh, am înbătrânit”
Mă rog, nu, nu fac documentar pentru facebook cum am fost bănuită de aceleaşi personaje, însă e grav. Noi e bătrâni, ei e tineri. Să bem. Că noi e mai deştepţi.
În cele ce urmează, un film cu baiatu’ de vă ziceam, cu dansu’. Pe mine m-a impresionat, recunosc. Poate şi pentru că eu e babă. Priviţi, priviţi, e de bine, vă promite tanti. (da’ nu trişaţi, priviţi până la capăt, nu aveţi de pierdut, distracţia e pe crescendo):
P.S.: Na, că nu v-am dat numele, să nu ne facem toţi de ruşine. Lasă, să pic eu…
da si da 🙂
Da, da si DA, asa ca nu es din casa. Sau imi pun glugi, parasoale, marame sau clop. Vai si vai – bad hair day e rau, rau, rau si moralu e la pamint!!!!!!!!!!!!
Numaru unu: bai sa mor de nu m-am gindit fix azi dimineata la asta, ca aseara cind m-am bagat in pat imi stateau pletele impecabil, asezate cumva volumic in crestet, iar azi cind sa ies din casa aratam ca o capitza de fin prost stivuita. Dupa eforturi majore de coafat, evident.
Numaru doi, deci e misto Salah asta? am vrut si eu sa vin, da mi-a fost jena, la virsta mea… 😀
@Runbaby, Vera, Ionouka iei, I am not lonely.
@Vera da, şi problema majoră e ca good hair day se întâmpla doar când nu e nimeni acolo să ia notă.
@Ionouka şi eu la fel, am strâns pleata să fac un duş înainte de culcare – şi ce să vezi?! Perfecţiune!
Salah e beton. Bine, mai degrabă … cauciuc. Cât despre etate, să zicem că existenţa mea şi a încă doi-trei inconştienţi menţinea media de vârstă undeva la o limită decentă…
Cam da. Nu intotdeauna, dar mai des decit ar fi cazul. Asa ca te redresezi prin inteligentza si sarm (=charme), ca ce-tzi mai ramine de facut?
@Vera din fericire nu ne lipsesc* (inteligenta si sarmul). Vorbesc, desigur, despre persoanele de fata.
* aici intra o reverenta
Back at you.
Chestia despre par e valabila la mine intotdeauna. Cand incerc sa-i dau o forma prezentabila (nu zic atragatoare), ma inrosesc toata, parul are vointa proprie si devine un mamifer paros antediluvian. Cu exeptia bretonului lins de vaca…Pe cand coada slinoasa, neglijenta, incropita in baie intre un prajit si un maturat ma face sa arat ca o godess super hot, cu carlionti plasati strategic pe la urechi, cu volum (o fi de la aburii de ulei!?), cu reflexe discrete aramii (categoric, de la aburii de ulei!)
Daca gasesti o cale de a inversa rezultatele, sa ne anunti…