Acum câteva zile am luat decizia să tragem o vizită externă. O Veneţie, o Londră, o ceva. Şi taman pe când ne sfătuiam, aflăm de happy hours de la Blue Air. Numa’ bine. Cum se poate mai bine. Alegem şi destinaţia, entuziasm, tot.
Aşa că ieri am început sa …încerc. Eroare, eroare, eroare, cardu’ nu e bun, tranzacţia nu e bună. De unde naiba, că am cumpărat de atâtea ori cu el… Sun la bancă – nu doamnă, cardu’ e ok, e de la ei. Bon.
Ajung acas, luam d-ale gurii, mă gândeam că mai încerc de la domiciliu. Când primesc vestea şi ideea totodată că/să mergem direct la plaza, la ei la magazin. Bine, mergem.
Ajungem la magazin – coadă. Cum să zic…o coadă medie. 20 persoane. Şi dacă te gândeşti că majoritatea erau cuplaţi câte doi – trei in forma de gramada, chiar nu erau extrem de mulţi. Ceasul – 18.20. Oră de închidere magazin – 22.00. Io zic că prindem, şi eu, bon, stăm. Băi nene, stăteam şi ne zgâiam cum stăteau aia înuntru câte 20-30 de minute: ,,Heh, ofertă ziceţi, ă? Ce chestie…tare, dom’le… off, unde sa mergem, unde. Nu avem creier să ne gândim de acasă, aşa că ne gândim acum, în magazin. Ce, nu e cool? Ia, ce oferte aveţi? Da’ broşuri nu ne daţi? Da’ când să mergem…?! Să sunăm şi la Mimi, şi la Tanţi” şi tot aşa. În timp ce gloata de afară observa cu stupoare cum se scurg zecile de minute.
Două ore şi jumătate mai târziu, din cele 20 de persoane de la start eram încă 12. Şi încă noi eram ,,ăia din faţă”, că în spate se deşirase un codălău de mamă-mamă. Şi – interesant mecanism – solidaserăm împotriva inamicului comun. Circula informaţia, se suna acasă să se întrebe cum mai merge treaba cu internetul, se făceau calcule. Pe mine m-a lăsat un domn să stau pe unul dintre cele 3 scaune ,,de aşteptare”. M-a văzut ,,că am figură nefericită”. Păi aveam! După un calcul elementar, nu aveam cum să prindem bilete nici dacă magazinul ar fi rămas deschis până la 12.
Între timp un bodyguard cu o figură incredibil de sugestivă (în sens rău) dădea târcoale şi striga la blonduţa de la ghişeu: ,,SPUNELE CĂ LA ZECE SE ÎNCHIDE!” (nu cred că ar şti să folosească cratima). Aia săraca: ,,măh, tu nu înţelegi că nu pot să ies de aici?!”.
Lângă mine, pe alt scaun de aşteptare, o fată destul de răcită. Scoate laptopul, zic să-l scot şi eu să mai încerc. Tot Lenovo? Tot. Lucrezi la IBM? Nu. Bon. Aţi reuşit? Nu ştim, acum încercăm. Ne lăsaţi şi pe noi după aia dacă merge? Sigur.
Între timp, magic was happening. Mergeau oamenii ca pe bandă rulanta! Până să se aşeze pe scaun: ,,bunăseara4adulţi1copilvalencia4iunieplecare22iunieîntoarcereplătesccueuro”. Încă câteva minute blestemate în care fata de la ghişeu scria de mâna toate facturile şi restul. Verifica datele. Erau corecte. Secundarele plescăiau. Ovaţii de pe margine – aţi reuşit? da! felicitari!bafta! etc. O tentă de invidie de la audienţă, dar în acelaşi timp bucurie că a mai reuşit cineva. Ce să mai, eram o echipă, mai ceva ca pe vremea comunismului.
Mai intra câte unu’ – ,,ce se dă? cât e oferta? ce ofertă?”. De pe margine – ,,n-o mai ţineţi de vorbă!!”. Şi brusc oamenii de la coadă se transformau în birou de informaţii. Ştiau tot – preţuri, durată promoţie, destinaţii, ştiri meteo etc
Am luat bilete la 10 fără 10.
Mergem la Lisabona.
18 thoughts on “Cu aer albastru la Lisabona”
Comments are closed.
Eh, Lisabona … in Octombrie 🙂
Da cine pleaca maine la Londra?!Cu oferta de indragosteala! Am fost mai rapida si de ziua lui Valerica daca tot nu aveam iubit mi-am luat un preten de maneca, de fapt el pe mine, si London baby, here we come!!!
Buna oferta si cu happy hours a astora. Am auzit azi o tanti care s-a batut cu alta in mall Vitan pe oferta asta. N-am crezut, decat prea tarziu 🙂 Iti dai seama daca se intalnesc si in avion?
Dar telefonic in customer service nu mergea?
Suna ocupat continuu :).
Aşa, teoretic, se putea şi pe net. Tocmai îmi spun nişte oameni că au prins, unii fără probleme, alţii dupa ore de încercat.
PS: E în aprilie Lisabona mea 😛
nihahaha, guess what! am primit newsletter de la Lufthansa: dusseldorf, frankfurt, munich si milano la 99 e … same old same old. Ce daca e companie mare, sa scada si la ei! 🙂
sahara – bravo, sa fie intr-un ceas bun.
prietenul meu din Bruxelles, care m-a anuntzat eri la prinz de oferta (io am vazut doar spre seara, ca nu am fost la computer ore si ore), nu a reushit sa-mi ia, cum dorea si el si io, ca mi s-a blocat skype-ul, iar la telefoane nu am mai raspuns, dupa ce i-am dat mail cu da, ia-mi, datele sint astea. Si lui ii trebuia data de nashtere si nu mai stiu ce, asha ca n-a luat, ca io=incomunicada, ca sa ma zgiiesc a miliarda oara pe Procinema la Seinfeld. ce sa fac, domne, sint adictata total, asta ie!
Ma bucur de Barcelona ta si de oricine care a reushit, parca am fi ‘noi’ si ‘ei’.
@Vera Lisabona 😀 ca la barce am tot fost. Am vrut si acu, dar era cazarea de 3 ori mai scumpa. Si viata la fel 😀
La Barce am fo de vreo 3 ori, la Lisabona o singura data. Era cazu’. Plus – la Barcelona sunt mereu tot felul de oferte, cu Lisabona e mai greu…
Culmea, eu n-am gasit nici o destinatie din cele la oferta sa ma incinte suficient cit sa-mi planific de acum vacanta.
Cred ca la vara va fi grecia din nou. plaja, dat cu parasuta pe apa…
U enjoy Lisabona, si fructele alea de mare ieftine de tot…
Da, da, scusi, Lisabona voiam sa zic si de gindit m-am gindit la Lisabona, dar vezi, sint dislexica: gindesc Lisabona si scriu Barcelona.
Lisabona e geniala si m-as duce ORICIND acolo. Enjoy!
e fun la coada 🙂
@Ionouka pei destinatiile erau toate, in afara de cele foarte indepartate (gen Havana). Nici eu nu pot sa-mi planific de pe acum vacanta, tocmai de aia it’s just an april escape 😛
@runbaby n-as fi crezut vreodata, dar e.
A propos de fructe de mare, poate n-am stiut eu unde sa ma duc in Lisabona, dar restaurantele mi s-au parut si mai scumpe si mai proaste decit in Spania. Imi aduuc aminte de un fel de mincare cu 5 scalopi la 15 euroi, adica 3 euroi scalopul, din care partea de obicei necomestibila nu fusese inlaturata.
In alta parte ne-au servit linga vin, ca gustare, niste racusori foarte mici si fara nici un gust, pe care ii mincai ca pe semintze.
Insa daca lasi mincarea deoparte, Lisabona este fascinanta. Tramvaiul prin cartierele alea inghesuite e magnific!
Distractie placuta si asteptam cu interes impresiile de calatorie.
P.S. Iti place Fado?
@Canadezu’ – ei, eu sunt una dintre acele persoane de neinteles de pe Terra care NU mananca fructe de mare. So… I couldn’t care less.
Despre preturi – certific ca cel putin pe unde am umblat eu erau cam la jumatate fata de Barcelona. Chestia e valabila si la cazare. 🙂
Fado consum, dar cu moderatie. N-as spune ca am ore intregi in care ascult.
Dap, e frumu la Lisabona, doar ca trebe descoperita. Nu-i genul de oras in care sa pui piciorul pe strada principala si sa te dea pe spate.
Ah, da – in schimb stiu de la pasionatii de mancare in general, acvatica in special, ca lisabona e un soi de paradis. Un exemplu:
http://chez-mazilique.blogspot.com/2009/07/cu-ce-se-mananca-lisabona.html
Buna Lisabona 🙂 Portugalia e mai ieftina decit Romania, in foarte multe privinte. Rechinariul e cel mai mare din Ioropa (daca nu ma insel) – si poti sa vii acasa cu niste creoane cool 🙂 Caipirinha la sticla. Fado (la cererea publicului?!) cit sa nu mai vrei sa te atingi de asa ceva in viata ta – nu face bine la silueta, desi nu e fruct de mare… Si locul in care se poate alimenta feminismul soferistic intens – n-am mai vazut vreodata parallel parking, in panta de cel putin 15 grade, atit de ‘ca la carte’: din 4 miscari, fara timpi morti (in 5-6 secunde), intr-un spatiu absolut imposibil (dar toate spatiile de parcare sint absolut imposibile pe strazile din Lisabona) si, evident, cu o mina (stimata doamna nu si-a aruncat tigara decit dupa ce a mai facut citiva pasi – fireste, la cos) 🙂
Am fost la rechinariu, dar cred ca ma mai duc o data, sa vaz pe fratii mei si pe vidrele celea…:D
Am si niste vinho verde programat…
hmz. Ura.
hello 🙂
awwww, ai fost la Lisabona, adica numai cel mai frumos si chill loc din cea mai frumoasa si chill tara 😀
Da, am fost acum vreo 2 ani. 😛
Ma duc din noi peste o luna, adica pe 16 aprilie 😀
foarte frumos ! 🙂 si eu tot merg, de fapt am dezvoltat o obsesie cu si despre acea tara si acel oras. de fapt de asta ti-am si scris. de fapt. :mgrgreen: 😆