Aşa mi s-a spus. Aseară. Dar nu despre asta e vorba.
Este vorba despre faptul că acum, as we speak, am chef să îmi etalez un punct de vedere care sigur va irita mulţi ochi.
Se tot vorbeşte de legea maidanezilor, să fie exterminaţi, să nu fie exterminaţi, să fie sterilizaţi, să fie făcută ţara maidanezilor etc.
Da, sigur, nu e vina lor că s-a ajuns la asta. Da, da, drepturile animalelor, sunt mai bune decât noi, iată ce privire blajină. Masacru, carnagiu, filme triste etc.
Da, dar la fel de sigur nu vreau să-i mai vad. Nu vreau. Pe acele suflete nobile, mult mai curate decât cele ale oamenilor etc. Să nu îi mai văd! Mi-e frică să mă duc să iau un suc, mi-e frică să mă duc până la mall cutreierând printre cele nu mai puţin de 3 haite de câini de cel puţin 12-14 capete fiecare.
Să fie sterilizaţi? Mda. Asta ar însemna să nu se mai înmultească. Mă rog, să zicem că întotdeauna se poate mai rău. Şi să fie lăsaaaţi aşa, pe stradă, pardon – în grija cetăţenilor – până mor de moarte bună – adică în medie vro 8 ani d-acu încolo (if we get lucky). Şi unde va fi, mă rog, cetăţeanul vigilent atunci când haita de ,,simpatici maidanezi” (prietenii ştiu de ce) vor considera că li se încalcă teritoriul şi vor ataca nush ce copil trimis de tac-so să îi ia ţigări pe la 10 seara?
Tremură pipota în mine în fiecare seară. Taxiul nu poate să mă bage în scară, există o alee destul de lungă şi mulţi căţeluşi foaaaarte drăguţi care se isterizează din te miri ce. Cu bicla te hăituiesc, cu joggingu te aleargă, se pişă şi se kk peste tot, de muşcat muşcă din motive care nu-s problema mea. Cert e că o fac pentru că li se năzar chestii. Pentru că, guess what, sunt în mediul greşit.
Da măh, da, nu e vina animalului. Da’ nici a mea nu e. Şi da, în mod egoist şi inuman, şi rău că oamenii sunt mai răi cacâinii şi toate cele – EU ÎI VREAU DISPĂRUŢI. Cum se poate, cum nu se poate. Dacă vine careva cu o soluţie (i)realistă – de genul – are el ţara lui particulară şi bani să angajeze dădace la câini, şi pune toate astea la dispoziţia pufoaselor şi sensibilelor creaturi hăituite de oameni fără milă pe străzile capitalei, atunci o să votez pro.
Până atunci, n-o sa ader la nicio mişcare d-asta mai mult sau mai puţin virtuală de gen ,,împotriva nush cărei legi”, ,,să salvăm maidanezii”, ,,maidanezii sunt ai noştri” etc. Ai mei nu sunt, clar?
Şi-acuma hai, că am chef de ceartă. Rău de tot.
ca unul muscat de doua ori iti spun ca si eu ii vreau disparuti…dar normal ca organizatiile pt protectia animalelor nu vor disparitia acestui “prieten de nadejde al omului” de pe strazi fiindca ar ramane in mare masura fara proiecte si finantari…sa nu mai spun ca nu cred in sterilizarea cainilor tot de catre aceste organizatii care n-au facut nimic de 20 de ani incoace
cu durere in sufletul meu de om iubitor de animale, ader fara rezerve la parerea ta. si eu cred ca eutanasierea e cea mai buna solutie in clipa de fata, la cum stau lucrurile in Bucuresti. a avea grija de un animal nu inseamna sa ii lasi niste paine uscata in scara. inseamna sa ii oferi un adapost si grija 24/24.
evident, ar trebui sa existe certitudinea ca s-au facut toate eforturile rezonabile ca un animal sa fie adoptat inainte de eutanasiere. actualul termen de 7 zile NU este rezonabil. ar trebui sa existe mecanisme functionale de finantare a fundatiilor care se ocupa de cresterea animalelor fara stapan. si, mai presus de orice, ar trebui recurs la cea rapida si nedureroasa forma de eutanasiere.
and may I just say ca nu pot si pace sa ii cred pe crestinii care urla impotriva eutanasierii, dupa care se duc acasa si mananca o friptura pentru care un animal (la fel de animal ca si orice caine, dar cu un cuteness factor mai scazut) a fost macelarit?
Da, cu termene si alte lucruri sunt flexibila. N-am zis sa iesim cu totii pe strazi si sa le dam cu batele in cap. Am si eu, ca tot romanul, la bloc un catel care mi-a crescut aproximativ pe pres si pe care nu l-am vazut ever atacand ceva sau pe cineva. Insa – bai nene, tre sa facem ceva. Si chestia cu sa-i sterilizam, sa-i pazim sa vedem daca sunt agresivi… come on.
Ah, si mi-a placut super mult aia cu carnivorii convinsi emotionati pana la lacrimi de soarta bietilor catei. D-aia imi place mie de tine 😀
Penguinule, de data asta de acord cu tine. Eu cresc in curte doi maidanezi si un superb brac german pe care nu l-a mai vrut stapana. Plus 5 pisici, cu care dumnealor sunt prieteni. Dar la mine in curte. Nu deranjeaza pe nimeni.
Am fost muscata in Bucuresti pe strada si NU mai vreau caini pe strada!!!! Adica e care pe care. Si se pare ca sterilizarea, metoda umana cica, aia a ong-urilor mancatoare de bani, nu functioneaza in Bucuresti.
Undeva in Germania, in Bonn, am mers sa mancam la o terasa si un caine linistit, statea legat. Am intrebat ce e cu medalionul de la gat si mi s-a spus ca nu exista caine care sa nu aiba la gat medalionul de identificare, sa se stie cine il are in grija. Daca nu-l are, e eutanasiat. E care pe care, asta e!
Ahaaa… ti-ai dat arama pe fata… finally :-)))) mai tii minte vara trecuta cum m-ai tinut de mana, curajoasa, cand am plecat in zori de la Baraka, cu un alai intreg de creaturi canine pe urmele noastre… wellz! Daca omul chinuie animalul, rezulta ca e rau omul. Daca omul e chinuit de animal (a se citi “e muscat/ hartanit”) rezulta ca tot omul e rau… Ca nah, “a simtit cainele ca are suflet rau, ca altfel, la mine de ce nu latra?”, cum ii aud adesea pe iubitorii de animale comentand.
Eh. Ce sa zic, mi-e si mie frica, dar nu ATAT de frica 😛 Oricum, in chestiunea asta, cu legea si asa, I chose a side. Despre asta-i vorba. Ca nu vad, efectiv, o solutie. Alta. Cine poate lua caini in grija, sa-i ia (dar pe bune, nu doar cu numele), in rest, trebuie sa facem ceva, ca nu se mai poate.
de acord 100%. m-am intors si eu o saptamana ca omu’ pe meleagurile natale si intr-o seara am trecut nu prin una, nu prin doua ci prin 3 haite de caini cu mama care imi spunea sa raman calma in timp ce “sufletele pure” latrau cat ii tineau bojocii si le simteam respiratia pe picior. ce s-o iau la fuga ca era literalmente sa ma p…sh pe mine!!!!
Hm.. as spune ca ma abtin, dar.. la urma urmei, inteleg ambele tabere. Inteleg iubitorii de animale ( sunt una dintre ei, ador animalutele) dar in acelasi timp inteleg si cetatenii.
Prin urmare.. habar nu am care ar fi solutia ideala pt a impaca si multumi ambele grupari.
@ Octav: organizatiile de care vb tu, nu au obligatia de a face nimic. Ceea ce fac acest tip de asociatii este voluntariat pur. Si afirm acest lucru deoarece detin una. Asociatiile ‘ traiesc’ din donatii, si atata timp cat nimeni nu doneaza, nu poti steriliza mii de caini din bani proprii, pt ca nu ai de unde.
Cei care au obligatii sunt cei din stat. Exista o gramada de bugete alocate animalelor fara stapan, dar se fac ‘pierdute’. Ele nu ajung la organizatii, ajung la primarii. Daca banii ar ajunge la asociatii, as garanta ( cu exceptiile de rigoare) ca ar fi folositi asa cum trebuie.