Ani de zile am fost fidelă lui Rush. Cum care Rush? Gucci – Rush, aka ,,cu cireșe”. L-am simțit prima oară, în 2004, într-un lift și m-am îndrăgostit fără scăpare (credeam eu) de parfumul al cărui nume nu-l știam încă. A doua oară l-am întâlnit la o colegă de birou. Și l-am cumpărat dintr-un magazin din Munchen, în 2005. De atunci și până recent, nimic n-a stat între noi. Am mai luat mici pauze din când în când, dar tot la el m-am întors.
Până pe finalul lui 2010, când am început să am sentimente puternice pentru un altul, pe numele lui Ultraviolet. Am observat că mă gândesc din ce în ce mai mult la el, am început să-l spionez prin magazine, însă, într-un final, mi-am reprimat amorul cel nou, încercând să rămân cu Rush. Mărturisesc, însă, că fiecare zi în apropierea lui mă făceau să mă simt din ce în ce mai plictisită. Uneori îmi dădea chiar și dureri de cap, zău așa!
Apogeul a fost atins în ziua în care un coleg mi-a mărturisit după o îndelungă suferință în tăcere că e alergic la Rush și că dacă nu se poate și nu se poate altfel, se va muta în altă încăpere. Atât mi-a trebuit! Rush a trecut de urgență în departamentul ,,rezerve”, iar Ultraviolet a intrat cu drepturi depline în viața mea, sub titlul de cadou de 8 martie (da, eu sărbătoresc treaba asta, cu sau fără zambile regulamentare 🙂 ).
Welcome, dear!
Rush, don’t be sad, ne mai vedem prin weekenduri…:). Îți dedic următoarea chestie:
haha… ciudat, am avut o mica-mare obsesie pt Rush (a se citi o anumita domnita cel folosea foarte des). un parfum care mi-a lasat sechele:) daca-i detectez si primele una-doua note de sapoare ma ia cu amintiri… => nu-l mai suport de ceva vreme chiar. bine ca a disparut de pe piata:) amin.