Trebuie să mă iertaţi pentru incoerenţe, e târziu. E foarte târziu, dacă luaţi în calcul că mâine mă mărit. Ştiu, n-am scris nimic despre nunta asta. Nimic, nici pentru cei realmente interesaţi, nici pentru cei care aşteptau cu bâluţa-n colţul gurii detalii picante, nici pentru cei doar în trecere sau pentru alte viitoare priostrii seekers.
Gata. S-a terminat. Goana după diverse, discuţiile infinite, telefoane, sms-uri, mailuri fără de sfârşit. O să mă culc, o să mă târăsc câteva ore prin căldură infernală şi apoi gata. O să fie ca şi cum nici n-a fost.

De aia voiam să trec în grabă câteva gânduri aici, gânduri care probabil îmi vor dispărea pe duminică dimineaţa, aşa, când voi reveni la viaţa mea normală şi poate puţin plictisitoare pe alocuri.

Doamnelor, domnilor, domnişoarelor şi domnişorilor, sunt dovada vie că aşa e. Nu veţi crede până când nu veţi trăi (dacă veţi trăi) şi până când nu veţi vedea cu ochii din dotare şi nu veţi auzi cu urechile de la purtător. E aşa cum se spune. Nu ştiu dacă există monstrul din Loch Ness, Ozli, spiriduşi sau elfi. Dar cu siguranţă atunci când vrei să faci o nuntă există discuţii, există certuri, există păreri şi există dezamăgiri. După aia se întâmplă nunta în sine care n-are nicio treabă cu ce s-a întâmplat până atunci, ăia mai deştepţi se bucură de ea, alţii stau să vadă dacă le ies socotelile şi dacă sunt florile din vază aşa cum le-au comandat. Eu sper să reuşesc să fac parte din prima categorie. Până acum sunt în grafic, sper s-o ţin tot aşa.

Să le luăm pe rând. Faceţi parte din categoria părinţi de gaşcă? E prilejul oportun să aflaţi câte lucruri nespuse şi dorinţe neexprimate zac întrânşii. Mai ales pe final, când lucrurile nu se mai pot schimba.

Credeţi cumva că atunci când vă veţi planifica nunta nu veţi avea nicio bătaie de cap, pentru că veţi delega toate sarcinile diverselor persoane specializate, iar dumneavoastră veţi sta cu mâna-n sân până în ziua adevărului? Nicio şansă. Nici măcar una.

Ziceţi că vă ştiţi invitaţii şi că e exclus să vi se bage fitile de genul mă doare burta, mi-a mâncat pisica tema, şi că cei care vă vor refuza o vor face elegant, din timp şi asumat? Ei – aici e aici. Trebuie să fiţi pregătiţi pentru asta, pentru că vi se va întâmpla. Şi ce e mai interesant e că nu trebuie să fiţi pregătiţi doar pentru asta, ci şi pentru şocul descoperirii persoanelor din partea cărora vin ele, scuzele copilăreşti. Grădiniţa va fi o amintire foarte vie în aceste momente.
Ca un rezumat – ăla mai entuziasmat de noutăţile legate de rochie te va anunţa – la termen, dar scurt şi la obiect – că nu poate veni dar îţi urează toate cele bune, ăla de care te mirai că vine (fie că face un efort, fie că nu te aşteptai pur si simplu) te va anunţa pe ultima sută că de fapt nu vine, fix cât să-ţi înghiţi la loc şocul pozitiv, vor mai fi câţiva aleatorii, random, pe care nu-i poţi citi din prima, care îţi vor trage clapa cu o zi înainte,atunci când deja prezenţa lor e calculată pentru transport, cazare, păpică, loc la cea mai bună masă să se simtă omul bine, cadou personalizat la care te-ai scremut să te gândeşti, dedicaţii de la naşu mare etc. Da, sunt si din ceilalţi, pe care îi inviţi ştiind că te vor refuza, doar că îţi face plăcere să-i inviţi şi unii dintre ei te vor surprinde plăcut şi vor apărea.
Vor fi şi din cei care scurt pe 2 îţi vor trage ţeapă fix în ziua aia. Fac mâine recensământ şi vă zic ce şi cum. Teoretic ar trebui să fie şi din cei care apar neanunţaţi, dar în cazul meu locul e suficient de inaccesibil încât să nu fie nici naiba în trecere pe acolo.

Da, suntem cu toţii regula şi nu excepţia.

Acum că am trecut de detalii a la miresici.ro, mai am doar două lucruri de spus.

1) vorbeam marţi seara la o (mai multe) beri cu un total necunoscut, vecin conjunctural de masă, care îmi spunea că atunci când te căsătoreşti, indiferent cum o faci, e ca şi cum ai ara. Întorci tot pământul cu fundul în sus şi o iei de la zero. Vezi buruienile, scarmeni ţărâna, alegi grâul de neghină… E – mai plastic de atât nu o putea exprima. N-am trăit revelaţii. N-am trăit dezamăgiri de nedescris. Am trăit în schimb o clarificare, pe care o găsesc benefică şi pe care v-o recomand.

2) dacă vă apucaţi vreodată de o nuntă, indiferent cum ar fi ea, încercaţi s-o faceţi aşa cum vreţi voi,dar fără să vă înverşunaţi. O să fie foarte greu, deşi nu pare la început, dar dacă găsiţi echilbrul ăsta între maturitatea de a face lucrurile aşa cum îţi doreşti şi de a-i înţelege în acelaşi timp şi pe alţii, totul este perfect.

Gata, over and out, încerc să înfig cornul câteva ore, până îmi înfige mie coafeza floarea-n coc.

Vă pup,

o duamnă.