Vineri seara am dat o tură prin Control, ca în vremurile bune ale tinereții. Doar puțin, că a doua zi aveam de vizionat Morcheeba și mă doream în formă. Și cum m-am așezat eu la bar, ca o duamnă, mi-am dat seama că mă plictisesc puțin. În spate, la dixtracție, era cald rău rău, așa că nu-mi rămânea decât să aștept să dispară plictiseala în timp ce sticla de Salitos devenea ușor parte din mine.

Ca orice om plictisit cu o bere-n mână, m-am întins să văd ce avem de citit. Primul material didactic a fost Zile și nopți, pentru care am o afecțiune deosebită din motive poate puțin subiective, dar și obiective. După ce am terminat cu zilele și nopțile am văzut că avem pe tarabă și alt material distribuit gratuit, în format mare și lucios. M-am întins elegant și am pus gheara pe un exemplar. Vice Magazine era el. Pe copertă, un negru mic cu un tricou pe care scria Hi, I don’t care, thanks. Uber cool. Zece minute mai târziu încă citeam la revistă, motiv pentru care am îndesat-o în geanta maaare (care în sfârșit avea un sens într-o seară de vineri în club), iar acum sălășluiește la domiciliul personal. Da, da, știu, am descoperit și eu America. Deh, bine că am descoperit-o.

Pentru cei care n-au descoperit-o încă, recomand descinderea în locurile unde se găsește și luarea ei acasă, e foarte mișto. Aveți aici câteva informații despre conținut. Tot acolo găsiți și informații despre locurile unde o găsiți.

(mha, și pentru că îmi plac detaliile, la caseta tehnică mesajul despre care tre’ să spun e ,,sunați-ne, ne plictisim”)

Și pen’ că viciul meu preferat este cultura, în episodul de azi urmăriți: