M-am indragostit de un individ cu 3 ani mai mic decat mama, care locuieste in Anglia. Un tip chel, nu tocmai aratos, si care are de doua ori varsta mea. Dar este foarte tare si are un simt al umorului … cumva la un superlativ absolut pe care nu-l gasesc acum in minte.
Il cheama Nick Hornby.
Si de vreo cativa ani ma chinuiesc sa citesc CEVA de el. La fel cum de cativa ani ma chinuiesc sa citesc in general.
Acum 2 zile vorbeam cu Silvia pe messenger si dupa ce mi-a spus cuvantul magic “Hornby” am fugit literalmente la Carturesti sa caut ceva de el, amintindu-mi ca era si pe lista lasata de Miruna in februarie si ca era si pe lista mea cu “lucruri de facut in loc de stat degeaba si uitat pe pereti”. Asa ca am fugit literalmente la Carturesti, ca sa nu uit din nou de el, si tot ce am gasit a fost “Slam”. Zic “tot ce am gasit” pentru ca ma gandeam ca o sa gasesc tot ce a fost publicat in Romania, o sa golesc libraria, o sa imi sparg bugetul etc. Dar am gasit doar Slam, publicata de Humanitas in Cocktail (deci cumva apasata de eticheta “shallow”), plus despre un adolescent care se da cu skate-ul (deci un pic emo, deci nu prea ma coafa, dar pana la urma am zis ca n-am alergat degeaba pana la Carturesti, si am cumparat-o).
Ce a urmat v-am spus deja din titlu. M-am indragostit. Vecinii mei pot confirma, de doua nopti se aud zgomote suspecte din apartamentul meu. Mai exact, hohote de ras.
Am gasit pe net si un link catre el citind un fragment din Slam. Priviti linkul si ZICETI CA NU E UN SEMN. Ah, da, si ascultati, ca sa intelegeti de ce m-am indragostit.
http://us.penguingroup.com/static/html/podcast/clips/9780399250484.mp3
Hands off my lover :))
Imprumut eu orice Hornby, dar numai in engleza..:>
Acum niste ani eram in Berlin, cautind High Fidelity, pe care o prietena mi-l recomandase ca fiind un Bridget Jones masculin. Normal, am inceput sa citesc in metrou – drept care, dupa vreo 2-3 statii*, am coborit, am luat metroul in sens invers si m-am intors ca sa cumpar si celelalte 3 romane ale lui de pina atunci…
Merge si la baieti – din Fever Pitch am inteles absolut tot ce-mi mai lipsea despre cultura fotbalului in Anglia 🙂
* aia cu the perfect pair – the Cosmo girl & the 14-year old boy e pe la pagina 4 sau 6…
Cunosc si eu un personaj de sex masculin care a apreciat foarte tare high fidelity, dar nu s-a omorat dupa fever pitch.
Eu tocmai m-am apucat de Turnul Sinucigasilor (A Long Way Down). Incepe promitator. E cumva acelasi scenariu cu Podu’, 🙂 Oricum, foarte promitatoare primele 20 de pagini.
Fever Pitch se poate sa nu fie un roman uluitor, dar ca non-fiction, ca document antropologic, face toti banii 🙂 E exact capitolul care lipsea din Watching the English, a lui Kate Fox… Si, fireste, gaselnita de structura e bestiala.
Scenariul initial din A Long Way Down mi se pare genial. Cu o asemenea premisa, u can’t go but up :p