Pentru orice.
Sa zicem – pentru raceala. Uneori parca ai vrea sa fii racit un pic. Un pic, asa. Hai, si un pic mai mult, daca asta-ti da un ragaz mic. Toate lucrurile se pravalesc in capul tau si parca ti-ai dori sa te loveasca un pui de viroza asa, sa poti sa zici cu voce de canal “imi pare rau, sunt bolnava, vorbim maine”. Sa poti sa amani pe mai tarziu toate proiectele, toti amicii dornici de social, tot ce vine pe teava.

Insa uneori CHIAR nu e cazul. Tin minte cand eram in clasa a 2-a si ne-au facut pionieri. Deah, tin minte, la naiba, am fost comandant de detasament pentru 2-3 luni (ghinda galbena care este). Si chiar atunci – in acele zile marete – o colega a facut hepatita. Stiu ca i-am plans cu totii de mila. A venit la festivitate – era deja in faza in care ii trecea, nu mai era contagioasa, dar oricum a stat departe, pe un scaun separat, si era foarte galbena (aproape la fel de galbena ca ghindele mele) si ne parea foarte rau pentru ea. Ei, asa e si cu raceala. Uneori CHIAR nu e cazul sa racesti.

De exemplu acum, chiar nu ar fi cazul.

Am impresia ca am racit din nou, dar sper ca e doar o impresie.