O dara de sudoare mi se prelinge usor pe tampla stanga. Inima face tam-tam-bum-trosc, in fine, face in toate felurile. Strang la piept arma, ii simt metalul rece si astept. Am impresia ca pomul asta nu ma ascunde suficient de bine, poate mi se vede parul printre craci. Mai sunt si mare. Si inaltime si latime. Trebuia sa aleg alt pom, clar. Acum insa e prea tarziu.

Gusterul se apropie, putin temator. E combinatia tuturor canaliilor pe care le-am intalnit in ultimii 10 ani de viata. Oh, ce melanj, ce melanj. Ticalosie, lasitate, prostie, ipocrizie, toate in aceeasi carcasa. Cumplita creatura…

Cand e la mai putin de un metru sar voiniceste din spatele copacului si-l ciuruiesc. Creieri si ochi si par si sange si mate peste tot. Canalia e moarta. Au murit toti. I-am facut praf.

Si inchid laptopul si apoi ma uit in jur. Ce frumos e in paaarc. Si uite ca pot sa ciuruiesc pe cine vreau in joace suuuupertari chiar de pe un laptop. Pentru ca nu e orisice laptop. E amicu’ ASUS G60J cu creieras Intel® Core™ i7, care ma lasa sa-mi indeplinesc fanteziile criminale oriunde. Nu acasa legata de un computer -centrala-atomica. Daca vreau eu, ciuruiesc canalii in cafenea. Sau in parc. Sau in tren. Sau in avion. N-au ce sa-mi faca. Nu ma pot opri.

Si am mai epuizat una bucata proba. De la concurs, stiti deja. Hai ca va place si voua, recunoasteti.