24 thoughts on “Help! I need help!”

  2. Despre papadii, soricei, si alte animalute.
    Despre vise, secrete, printi, printese.

  4. @ionouka not a bad idea…

    @someone I might know – ti se vede provideru’ 😛

    Multumesc, ilustratiile sunt superfrumoase, cre’ ca o sa ma inspir din ele 😀

  5. 🙂
    p’asta il stii? http://www.chitzchitz.com/

    apoi… pe langa umor si sex, scrisul pt copii cre’ca e unul din cele mai dificile laturi ale scriituri. Nu stiu daca e vorba “despre”, ci ar fi “cum”. Eu vad doua laturi:
    a) povesti pt oameni mari dar transpuse roz si simplist si indulcite (vezi Snow White)
    b) povesti tampite-tampite-tampite si foarte simple. incredibil de simple, cu MAXIM 1 talc. cu un limbaj retard. sunt probabil cele mai delicioase.
    c) educational-“rutiere”. Avem ceva de invatat, se aplica schema in 1-2-3-5 pasi, roluri, personaje… et voila.

    so… tu CUM vrei sa scrii? despre… pffff

  6. @gigix – sunt de acord că dificultatea constă în CUM şi nu în DESPRE, însă cu asta cred că trebuie să mă descurc singurică. Aş zice că probabil o să fac o combinaţie între 1 şi 3. Deşi nici 2 nu e o idee proastă. Vedem.

    Deocamdată, însă, caut inspiraţie.

  7. Fiul meu de 2 ani e innebunit dupa un personaj imaginat de noi, “melcu Mare”, care se implica in tot soiul de aventuri…din care rezulta, of course, fel de fel de invataminte…Daca melcu Mare merge si cu trenul….iese ceva de-a dreptul fascinant pentru ochisorii lui albastrii (nu ai melcului:))…

  9. bai eu zic ca sunt o gramada de povesti cu animalute si tot felul de taratoare…eu zic sa incerci cu aventurile familiei robotel…multe bafti!!!

  10. un dihor mik si alb care s-a pierdut prin padure si se imprieteneste cu alte animalute pana isi gaseste drumul spre casa

  11. imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc. si pe tine dar si pe visatorii tai cititori. dar pustii intre 6 si 9 ani nu mai pun boticul deloc la animalute dragalase. intreaba-i pe copilasi de personajele preferate si o sa vezi ca in capul listei sunt Hannah Montana care sa zbantuie la televizor, Spiderman si nu mai stiu ce roboti batausi. dar poate inventezi un porcusor si o bucuruza construiti cu o tehnologie din viitor si capabil sa comunice cu civilizatiile extrateresre care au rapit-o pe Hannah.

  12. Of, of, Madaluna, jap-jap, ca de obicei 😛

    Da, tu ai ,,un punct”(hehehe) acolo, din pacate exact asa e. Insa mai e chestia ca de aia s-au inventat initiative a la itsy bitsy. Si mai e chestia doi – ca deocamdata inca se mai fac cumparaturile de catre parinti. Si daca ei ajung la concluzia ca e posibil ca noua achizitie sa mai schimbe un pic din orientarile plodului, intr-un sens bun, s-ar putea sa o cumpere.

    Si daca s-ar putea gasi o formula care sa-i multumeasca pe parinti, sa ii educe pe plozii hanna montana si sa-i si atraga cumva, daca vrei – un curent contra suficient de cool cat sa atraga pusti de partea cealalta, asta s-ar vinde destul de bine…

    In alta ordine de idei, cam asta ar fi si brieful…

  14. Oamenii mici, ca si cei mari sunt extrem de diferiti unii de altii. Unii dintre ei au preocupari f serioase: sa afle cat e temperatura prin lume de la un i-phone, sa se joace fotbal in toate variantele posibile (in sala, pe gazon, pe calculator, sa se uite la meciurile de la tv), sa invete steagurile tarilor, sa stie sa citeasca o harta, sa invete sa citeasca, sa scrie , sa socoteasca singuri….astia sunt copiii care trag de tine la propriu si nu-ti dau un minut ragaz. ALtii se uita la desene animate, isi fac propriile povesti despre ce vad acolo, se joaca cu pistoale, cu lego….eu stiu numai doua exemplare, destul de bine, sau cel putin asa imi place sa cred….SIncer, cred ca cel mai bun raspuns l-ai afla singura, stand ceva vreme in mijlocul unei gramezi de copii…daca vrei eu donez doi (unul de aproape 7 si unul de 5 si un pic)!

  15. @MO multumesc. Da, cred ca ai dreptate. Din pacate singurul copil la care am acces nelimitat e nepotul prietenului meu, care are doar 2 anisori. Si desi stie sa vorbeasca si are o personalitate destul de …puternica, e inca prea micut pentru genul asta de brainstorming.

    Cred ca o sedinta cu cele doua exemplare mi-ar fi de ajutor, insa nu stiu cum se face asta 😛

  16. Pai ce sa zic; deci :-), m-as gindi ce imi placea mie sa citesc cind aveam 6-9 ani. Jules Verne, Toate pinzele sus, Ciresarii, Agatha Christie. Aventura, calatorii, mister. Daca le poti combina pe toate intr-una…

    Nu m-am omorit dupa clasicii gen Alice in tara minunilor, dar Vrajitorul din Oz mi s-a parut interesant.

    Mult succes. Desi, ca proiect literar, te vad mai mult in zona Cella Serghi, Hortensia Papadat etc. Dar cine stie de unde sare talentul!

  17. Draga mea, la nivel teoretic as putea face rost de mai mult de 2 exemplare! Sa zicem vreo 3 baieti si vreo 2 fete (5 ani juma pana la 7 ani si ceva)…deci 5! Lasa-ma sa vorbesc cu mamicile lor si poate scoatem de un brainstorming eficient…daca nu iese treaba, ale mele 2 exemplare, ti le donez cu placere, pentru studiu, oricand! Dar trebuie sa te pregatesti sa intri pe sub pielea lor…vorbim! Ha, ce usor se pune de un experiment! Cool!

  18. Draga mea, nu am uitat, nu am murit, nu am emigrat! Doar ca puiul mic e bolnav, deci indisponibil pentru socializari…si cel mare, asteptam sa vedem cum reactioneaza la contactul limitat cu agentul patogen…intre timp am deschis gura, in stanga, in dreapta si…uimire…lumea nu e prea entuziasmata de inatlniri pe teme date…de ce?…beats me!…asadar, propunerea mea ramane deschisa si on the table…asteptam vesti bune de la doctor…cand refacerea va fi completa, organizam conferinta de presa! Pana atunci, luam antibiotice, siropuri de tuse, smackuri, pufuri, picaturi….si mai sforaim din cand in cand prin miez de noapte…ca si asta face parte din tratament! Pup cu drag, MO- PS: Se exista vreun deadline?

  19. @MO hey, relax. Stii cum is oamenii de circumspecti, justificat sau nu, atunci cand vine vorba de chestii care intra in contact cu copiii. Din pacate deadline exista, si a cam si venit, insa cred ca usor-usor am scos-o la capat. Daca e de bine , se va afla. Daca nu, a fost un exercitiu fascinant. So – it’s all good. Succesuri in lupta cu agentul brrrr 🙂

  20. Dupa ce castigam lupta cu agentu’, noi organizam conferinta de presa…e chestie obligatorie…poate foloseste la ceva din viitor…daca nu, ne revedem cu unii, ne cunoastem cu altii si ne veselim, ca asa sta bine celor iesiti cu bine din batalii! Pana atunci, te pupam in gasca, dar fara agenti…aia se pupa cu antibioticu’…

  21. Pacat ca vad postul asta de-abia acum. In caz ca te mai intereseaza, iti recomand Gianni Rodari – “Gramatica fanteziei”. Este un invatator care a publicat observatiile lui despre cum percep copiii povestile si cu ce raman din ele. Cu moda asta a parintilor care cenzureaza in mod aberant lecturile pentru copii (o doamna pe care o stimam mi-a zis o data: “Cum sa-i citesc copilului Croitorasul cel viteaz? Povestea incepe cu copilul care pleaca de acasa!!!) eu as recomanda-o oricarui om care sta de povesti cu copiii. Rodari a scris si “Povesti la telefon” – scurte istorioare de care nu ma mai saturam cand eram prescolarita. “Gramatica…” a fost publicata cred de Humanitas acum un an si ceva, dar eu mi-am cumparat-o vara trecuta; acum am imprumutat-o cuiva, dar daca iti trebuie si n-o mai gasesti pe piata, o recuperez si ti-o dau. Iti largeste universul chiar daca n-ai copii.

  23. Bună, Andrada, ce surpriză plăcută să-ţi citesc blogul…On topic, aş scrie despre un căţel rătăcit, pe care îl găsesc trei copii şi apoi au grijă de el, îi construiesc o căsuţă. Însă nu uită că e un câine rătăcit şi pun anunţuri, însă, atunci când adevăratul proprietar apare, copiii nu se mai pot despărţi de animal, iar proprietarul este de acord să rămână la ei, urmând să-l viziteze. E un scenariu, o propunere, nu ştiu dacă mai este de actualitate, dar eu acum am citit. Te pup şi să auzim numai de bine. Alexandra

Comments are closed.