Dar îmi vine aşa, să inşir mulţumiri către o grămadă de oameni. Îmi vine greu să cred că alţi oameni au prieteni aşa cum am eu. Poate că şi alţi oameni au, însă lăsaţi-mă să-mi fac damblaua.

Nimeni nu are prieteni cum e Luciana, care de fiecare dată când dau de belea încearcă să mă scoată. Care de fiecare dată când am complexe mofturoase încearcă să-mi explice că-s aşa o femeie nemaipomenită. Şi care ar încasa mai orice papară în locul meu, numai să mă vadă liniştită.

Cum e Radu, care îmi înţelege toate ieşirile necuvenite. Care a ţinut să mă păstreze prietenă, deşi eu n-am făcut decât să-i critic toate mişcările şi alegerile.

Cum e Nicu, care mă suportă EXACT aşa cum sunt de muuuulţi ani. Mai exact vreo 21.

Cum e Clara, care îmi e încă prietenă după atâta vreme, deşi ar fi fost atâta timp la mijloc care să ne despartă. Şi atâtea lucruri în ne-comun.

Cum sunt Gabi şi Alexandra, care m-au susţinut şi ca client service, şi ca prietene în orice nebunie pe care am întreprins-o. Oricât de absurd ar fi sunat.

Cum e Mădă care, deşi e foarte pragmatică şi înfiptă în realitate, a încercat mereu să mă înţeleagă şi să mă susţină, deşi probabil multe idei ale mele par (şi chiar sunt)  nerealiste. (nu uit seara aia în care ai dormit cu mine, precedată de ziua în care practic m-ai convins să mănânc).

Cum e Andrei, cu care am umblat într-un început de toamnă după cumpărături. In Carrefour. Şi Ikea. În maşina-balon.

Cum e Lili, pe care o ştiu de atâta vreme. Cu care aparent nu am nimic în comun, şi care totuşi m-a ajutat de atatea ori cât nu pot număra pe degetele de la multe mâini.

Cum e Bogdănel, care a mers cu mine in Ikea într-o dumincă, deşi nu avea nimic de cumpărat. Care m-ar ajuta, dacă ar putea, la orice oră din zi sau din noapte.

Cum e Raluca, care a venit iarna cu maşina plină de zăpadă ca să-mi aduca cadou nişte ciorăpei.

Cum e vară-mea cu care am copilărit, şi care ştiu că deşi mă consideră nebună, m-ar susţine oricând, în orice.

Cum e Irina, cu care am schimbat mii de vorbe pe messenger, pe care am învaţat-o să facă pui cu parmezan, şi pe care o consider prietenă dragă. Pentru că merită, chiar mai mult decât ar crede.

Cum sunt Graţiela şi Cristina. Şi a lor Portugalie, şi a lor casă, plus seara din Control cu full menu de la McDonalds. Şi cele 3 şiraguri de mărgele.

Şi problema e că numărătoarea poate duce până foarte departe. Şi mi-e tare teama că uit oameni importanţi. Cum e Ioana care mi-a oferit o mânuţă de ajutor când aveam mai multă nevoie, plus un împrumut substanţial complet nemeritat. Sau Alina, a cărei prietenie a apărut din senin 🙂 . Cum e Vero, la a cărei nuntă m-am dus deşi n-am schimbat o vorbă în facultate. Care mi-a adus alţi prieteni valoroşi. Cum e Silvia, din Dusseldorf şi cum e Silvia din al ei New York, care e cea mai tare parteneră de distracţie, în compania căreia am trecut din agonie în extaz (şi invers) de pe tereasa de la Spitalul Universitar şi pâna la terasa de la MNAC.  Şi Tea, şi sunteţti mulţi, măi, mulţi tare. Cum să vă adun eu pe toţi?!

Tocmai asta e problema…

Leti, pe care o preţuiesc mult, şi cu care am împărţit multe seri triste şi vesele, aşteptate şi neaşteptate. Cu care am învăţat cum e să nu-i judeci pe cei din jur.

Miruna, despre care pot spune multe şi în acelaşi timp nu pot spune multe. Miruna e aparte. Mi-a făcut onoare prânzul din Cişmigiu, doamnă, cu tot cu vânătorul de raţe.

Crina, care m-a găzduit în Bruxelles, şi care mi-a suportat smiorcăielile de nerealistă nebună.

Ce să mai zic de Nicoleta, care abia mă cunoaşte după câteva tastări de messenger, şi deja mi-a dăruit o listă de cosmeticale glamour, plus o carte pe care am cedat-o la rândul meu noului culturist – Nicu?

Am multe, multe nume pe care ar trebui să le înşir acum aici, în mulţumirile astea ca de Oscar. Bogdan, Ioana, Adinuţa-Albinuţa, Octav şi Bianca, Pedro, Elena, Alina, şi nu îmi vin acum în minte toţi cei care mi-au îmbogăţit existenţa cu o bucăţică din personalitatea lor.

Evident că cel mai mult din lume îmi vine să mulţumesc omului de lângă mine, care mă iubeşte complet, cu tot ce sunt şi nu sunt.

Revin cu date mai concrete.
Până atunci, aveţi cu toţii melodia asta de la mine: