…la Gala Adprint. Adprintul – ediția de criză, pentru că, spre marele meu șoc, treaba s-a ținut anul ăsta la București. Gata cu Brașovul, ce atâta distracție. Păcat. Ahm… the memories…Gala a fost în seara asta la numita locantă Jet Set (unde am fost și când cu dansatorul vieții). Booon. După heavy night last night m-am mobilizat destul de greu, dar trebuie să recunosc că eram curioasă. Voiam să aflu dacă atmosfera mă va mai captiva, dacă o să simt vreo emoție văzând premii pentru printuri, ma rog, lucruri normale pentru un fost/actual/viitor sau de care naiba oi fi eu copywriter.
Trist. Atât pot să spun. Foarte trist. Oameni răsfirați pe ici pe colo, 2-3 figuri cunoscute. Am recunoscut la o masă niște oameni de la Tempo. În schimb, plin de berze! Femei pe tocuri hidoase, cu ciorapi in sandalele respective (să-mi explice și mie cineva ce e cu moda asta cu ciorapi și sandale, Carmen?). Pene, paiete, sclipici, hai fată! Tropa-tropa hihihi, hahaha, toate false. Am sprijinit timp de jumătate de oră o masă înaltă fix în centrul sălii, după care am acaparat o canapea.
S-au dat premiile. Foarte repede și fără mare tam-tam. Vreo două premii s-au dus la Grey, unul la Tempo și încă unul la Propaganda. Mda – în sfârșit oameni cunoscuți. Felicitări, btw. Restul de premii nu s-au dat, sau au fost câștigate de echipe din străinezia care nu erau de față.
Gloata de pițipoance era complet indiferentă la decernarea de premii -motivul pentru care, de altfel, ne aflam acolo. Mai gâl-gâl cu jageru, mai dă un whiskey, hai fată, hihihi, fată ce nebună ești!
Am plecat până la toaletă, unde am mai urmat un curs intensiv de AȘA NU. Silă. Silă și tristețe.
Băi nene, unde sunt frumoșii nebuni cu care eram obișnuită? Cu tot cu fițe de neînțeleși și converși în picioare iarna?
Ecosistemul pe care l-am văzut în seara asta era poluat și bruiat. De elemente zburătoare neidentificate, cu sandale de obor în picioare și aere de Gucci și Dior. Nicio emoție, nimeni nu vocifera la vederea magnificelor printuri câștigătoare, nimănui nu părea a-i păsa, de altfel.
Ce tot zic aici…mai bine mă duc să dorm puțin.
Noapte bună!
pfff, poate totusi nu mai depun cerere de azil cultural back to Romania…
Stai, mă, că am glumit! :))))
Merci ca mi-ai facut seara suportabila.
Daca viitoare jucam scrabble la mine in bucatarie 🙂
Draga mea,
Am scris mai demult pe blogul meu traiescfrumos.ro, un articol pe tema evenimentelor din ultimii ani organizate in Bucuresti, mai bine zis, despre lipsa lor de consitenta si despre stangaciile organizatorile.Eu am inceput sa refuz din ce in ce mai des sa particip la aceste evenimente, pt ca, sincer, nu imi mai spun nimic.
Cat despre don’soarele Pizi&com zarite la un eveniment de advertising….sunt multe de comentat. In primul rand, daca pe invitatie nu este trecut dress code-ul, nu poti sa le acuzi pe sarmanele fete, ca au incercat sa se afirme si ele intr-o industrie atat de cool, “fata”:). Prin sandale cu ciorapi au definit ele neconventionalul acestei industrii:).
Drama e ca, desi avem acces la reviste glossy, bloguri de moda, emisiuni TV, carti despre cum sa ne imbracam, dansele si “moda” lor se pare ca nu vor disparea niciodata.
Cred ca tine de educatie sau mai bine lipsa acesteia, dorinta de epatare cu orice pret, specifica junelor nou venite si interpretarea gresita a tendintelor in moda, propuse de specialistii in domeniu.
Nu au nici o vina saracu’ Dior sau zeul Gucci:)…ei propun, mai greu cu copy&paste-ul:)
🙂 Păi nici nu dădeam vina pe domnii de la Dior. Ziceam de aere… 😛