(material publicat în Zile şi Nopţi, ediţia de Bucureşti, 14-20 mai)
Excesul de educaţie dăunează grav umanităţii

Când faceţi copii, iubiţi-i

Într-un sat din nordul Germaniei încep să se petreacă lucruri stranii. Se pun la cale ,,accidente’’, se răpesc şi schingiuiesc copii şi printre frânturi de violenţă de tot soiul servită pe post de educaţie putem observa în voie urâţenia societăţii germane de dinaintea Primului Război Mondial.
Regizorul Michael Haneke răspunde cu acest film unei întrebări care probabil că a zburdat mult timp prin capetele oamenilor, mai ales în urma vizionării a tone de documentare şi drame de război: ce fel de copilărie au avut fasciştii?.
,,Panglica albă’’ (Das weisse Band) este un film alb-negru, fără coloană sonoră, lung de vreo două ore şi jumătate. Monotonia peisajului şi a stilului ultra realist e spartă de numărul mare de personaje numai bune de observat. Plus multe scene în care te întrebi ce le dau copiilor ălora de mâncare de pot juca aşa bine, sau te simţi ţintuit în scaun, pradă durităţii situaţiilor.
Sfatul medicului – dacă vrei divertisment, caută în altă parte. Dacă vrei să fii pus pe gânduri şi să vezi un film altfel, mergi să vezi ,,Panglica albă’’.