Aici cred că deja sunt două persoane ce se simt vizate.

Așadar ar trebui să reformulez:

Dragă Monica,

Am aflat că ai citit postul Lucianei. Am aflat, de asemenea, că v-aţi întâlnit. Aş dori de asemenea ca tu să afli că nouă ne-ai lipsit. Ne-am pus multe întrebări, aşa cum ai putut deja citi. Unii mai multe decât alţii. Eu am decis s-o las baltă, în mare. În definitiv, dacă tu nu ne vrei, nici noi nu te vrem pe tine. În speţă, dacă tu nu mă vrei, apăi nici eu nu te vreau pe tine.

Dar aş dori să ştii că mi-ar fi plăcut să fii aici. Atunci când am avut o perioadă dubioasă, şi eu şi Luciana. Mi-ar fi plăcut să fii aici, să ne susţii (sau să ne judeci, după caz). Mi-ar fi plăcut să fii cu mine în Vamă atunci când Radu s-a combinat cu o dubioasă şi n-am avut cu cine să fac front comun. Mi-aş fi dorit să fii aici şi atunci când m-am despărţit de fostul tău coleg de clasă, ăla cuminte de tot, care m-a făcut să sufăr fără să aibă vreo vină.

Mi-aş fi dorit să te trec pe lista aia atunci când m-a apucat melancolia şi am înşirat toţi oamenii mişto din viaţa mea.

Ştii de ce? Pentru că tu erai o tipă mişto. Suspectez că încă mai eşti.

A trecut mult timp. Eu m-am mai îngrăşat, apoi am slăbit, apoi iar m-am mai îngrăşat, dar în final sunt ok cu mine. Am crescut, m-am deşteptat. Am cunoscut mulţi oameni frumoşi şi mai puţin frumoşi. Am călătorit. Am avut multe perioade, de multe feluri. Multe episoade din alea ca în filme, pe care pe blog nu cutez să le expun. Sunt prea speciale. Dar ţie mi-ar fi plăcut să ţi le povestesc. Mi-ar fi fost de ajutor să mă semesuiesc cu tine asta toamnă, din Bruxelles, atunci când credeam că lumea e cu susu-n jos. Acum m-am aşezat, cum s-ar spune. Aş zice chiar că e definitiv. Şi mi-ar fi plăcut ca tu să fi ştiut toate astea. De aici, de aproape.

M-am întrebat în multe rânduri ce mai faci. Dacă ţi-e bine cu el. Dacă nu. Ce mai face tatăl tău. Ce mai face pisicul tău. Ce mai face pasiunea ta pentru Cărtărescu. Au fost momente multe în trioul ăla al nostru (sau poate era cvartet, sau poate chiar cvintet, după situaţie) când noi două am fost foarte apropiate. Ştii că aşa a fost.

Vreau să-ţi mai spun doar că de vrei să discutam, de crezi că o uşă e încă deschisă pe acolo pe undeva, eu sunt aici. Sau acolo. În fine, în mod absolut, exist. N-am să încep să-nşir argumente, să povestesc lucruri din trecut. Le ştii. Sper.

Şi atât.

Andrada.