…la o casă mare, dar nu foarte mare. Luminoasă. Cu o pianină undeva într-un loc strategic. Unde să pot cânta Chopin și unde pot avea ferestre mari, cu lumină caldă, care să nu-mi provoace fotofobie ca lumina pe care o simt de obicei ziua. E lumina aia care te poate face să te dezîndragostești de întuneric. E foarte rar întâlnită, dar sunt convinsă că știți despre ce vorbesc.
Am început să visez la casa asta de ceva vreme. Mi-o doresc, efectiv. Visez la ea. Nu i-am pus anexe de genul localizare, populație sau climă. Mi-o doresc doar pe ea, așa cum va fi ea să fie.
7 thoughts on “Visez…”
Comments are closed.
Succes.. 😉
Cu privire la articolul despre schingiuirea Sfantului Gheorghe. Nu a fost chiar asa de rau, nici chiar asa de bine
Hai sa fim seriosi … caldura din Delta si-a atins zenitul sa inteleg pentru tine. Nu ai mai cunoscut o astfel de arsita? Si eu mi-am vazut pielea depielitandu-se, tenul depigmentandu-se si bronzul desprins ca un jeg la dus . Ai cam bajbait-o cu descrierile care se doreau vaporoase, stravezii. Si eu personal eram hamesit de foame, insa starea de inanitie a fost o chestiune de liber arbitru pentru mine, nu comentez. Veneticul de mine a constatat insa atitudinea mai rece, mai vanjoasa a sudicilor (aradean fiind), calicimea oamenilor de aici, care saracii se aprovizioneaza de la acelasi supermarket cu alimente cu suprapret(care la randul sau avea pauze de masa nu neaparat bazate pe un orar fix), discoteca de lemn de langa receptie, care dupa festival a explodat, plina de fumuri (fig.), muzica de toata jena si luminite bangkok-ien de kitchsoase parca. Ai uitat de coada unde adastai cu orele pentru o portie de mancare si de faptul ca selectia facuta anul acesta a fost alcatuita din filme care vor ramane in continuare anonime, cu siguranta. Ai omis prestatia deplorabila a trupei Vank, ai uitat sa spui despre combinatiile si mix-urile de-a dreptul fericite si surprinzatoare (RATM, Placebo s.a.m.d) a-la Gojira (de care sincer, ma temeam de la TMBASE incoace, cu al sau minimal insuportabil), faptul ca oriunde iti puneai cortul in campus, nimeni nu te intreba daca te-ai achitat la receptie, iar cand o faceai, iti dadea bon pentru 1 pers/2nopti in loc de chitanta pentru doua corturi cu patru insi pe toata perioada de desfasurare a festivalului (pesemne ca se stia ca nu se facea controale). Ce mai e de zis? Ai auzit totusi aaa harmalaia de la terasa unde printr-un miracol, cum ziceai tu, se facea un circuit de aer ? Am ramas tamp sa aud Voltaj, Heaven si alte porcarii grobiene autohtone (si nu numai) la un festival de asemenea anvergura, cel putin anvergura la care ei spun ca s-ar ridica… in fine (criza). Tantarii nu au fost atat de insetati precum spui tu, orele lor erau de la 5-7 dimineata si spre seara de la 7 juma` spre 21, daca te imbracai bine cu niste blugi si-o bluza cu gluga n-aveai ce cazna sa induri. Ar mai fi mai multe, si bune si rele pe care le-ai omis.
P/S: am umblat descult, nici macar basici de la fierbinteala nisipului aplatizat nu am suferit, daramite sa ma-ntep in vreo scoica taioasa dinaia…nestorcita, de care aminteai tu cu atata spaimantare. Nu doresc sa ma consideri trivial, dimpotriva, doresc sa-mi manifest deferenta, intrucat esti una dintre dilematici, insa jurnalul tau de calatorie e total aseptic si nu pot fi culant, iar daca eram, nu postam un comentariu de dragul de-a lauda un articol. Parca nu ai fost acolo, ori nu ai trait o zi la tara sa vezi un pusti pe motor sau la volanul unui Aro? Vroiai o imagine neaparat apolinica a comunei, respectiv campusului ? Ai un articol care sufera de plagi, un articol care nu este deloc empiric, mai degraba oniric… E bine totusi ca ai observat stelele, insa pana si eu, ingropat cu parul in plaja si tulburat de fumul vaduvei albei le-am remarcat.
Draga Iulineatza,
Multumesc pentru completari și observații, cred, însă, că avem niște lucruri de clarificat:
1. Cred ca suntem de acord (sau nu?) că oamenii sunt diferiți, au așadar percepții diferite și experimentează diferit diverse situații. Acestea fiind spuse, trec la următorul punct pe ordinea de zi, și anume că atunci când am fost eu la Sfantu Gheorghe era ceva mai cald decât atunci când ai fost tu, asta pentru că
2. n-am fost la Sfântu la festivalul Anonimul, ci o săptămână mai devreme, atunci când gradele au fost pâna și mai multe. În fine, pâna și asta e o chestiune de prag personal de toleranță. Eu una n-am mai simțit asemenea călduri și nu-mi pare firească coacerea pielii, insolația și prietenele lor.
Pornind de la aceste două puncte voi scrie ceea ce urmează. Nu știu despre coada unde ,,adăstai” pentru că atunci când am fost eu, adică – REPET – înainte de festival, cantitatea oamenilor din campus era una optimă. De aceea nu știu nici de selecția de filme anonime, nici de prestația Vank, nici de Gojira. În discoteca din lemn n-am călcat – era activă doar în seara în care am sosit și nu mi s-a părut o variantă de luat în calcul. Așadar ar fi deplasat să emit păreri despre ea, atâta vreme cât n-am experimentat acest soi de distracție.
Apoi mărturisesc că nu obișnuiesc să umblu desculță, nici la munte, nici la mare și nici în Deltă, deși mi-ar plăcea, poate, să pot trece peste acest tip de sensibilitate și misăndreală. Asta probabil datorită/ din cauza urbanizării la care am fost supusă în ultimii 29 de ani (adică de când trăiesc). Nisipul mi s-a părut groaznic de fierbinte, iar scoicile foarte tăioase. Gândesc că fie ești obișnuit cu asemenea practici fachiriene, fie erai complet învăluit de fumul văduvei albe, de ți s-a părut firesc să te pârlești literalmente pe nisip și sub soare, încă după ora 10 dimineața. În cazul meu, ora 11 deja nu mai era de luat în calcul.
De asemenea nu stiu care e treaba cu bonurile și plata corturilor puse-n camping, n-am facut-o eu. Însă nici n-am prins vreun schimb de replici pe această temă între cei care au plătit pentru tot restul grupului.
Apoi – țânțarii de 5-7 dimineața îmi sunt străini, pentru că trezită fiind de la 7.30 în fiecare dimineață (tot de căldura aceea simpatică), nu am rezistat în nicio seara mai târziu de 1-2 noaptea. În schimb rudele lor de seară mi-au intrat în ochi, gură și urechi, ne-au alergat din loc în loc și n-o să-i uit prea curând. Nu știu dacă diferența de perceptie se datorează tot văduvei albe, faptului că ne aflam în alte repere temporale (tind să cred ca nu-i asta, discutăm despre săptămâni succesive) sau aceleiași diferențe de percepție.
În fine, înțeleg că jurnalul tău de Sfântu Gheorghe ar fi arătat cu totul altfel, atât din punct de vedere al subiectelor atinse cât și al stilului și opticii. Însă faptul că ai senzația că acest post este despre Anonimul îmi indică faptul că nici n-ai citit despre ce e de fapt vorba în plăgosul meu articol. Ai considerat, pesemne, că un articol despre satul cu pricina e musai să fie un articol despre festival, el fiind, de fapt, factorul care (culmea) a scos acest sat din anonimat.
nu pot decat sa retrag tot ce am spus, cu mentiunea totusi, ca articolul e cam slabut si-n delta nu-i de jucat cu caldura si conditiile mai salbatice, trebuie sa stii la ce te inhami din start. pe langa asta, imi pare rau daca te-am jignit, sper sa nu o iei in nume de rau. nu pe tine eram suparat cand am scris commentul.
as a fellow blogger and journalist i withdraw the whole thing.
P/S: cer scuze inca o data pentru aroganta, si cei sapte ani ce stau diferenta intre noi si acei sapte stim noi care…
iti doresc si eu in continuare un succes elfian 🙂
Cred că tu eşti foarte supărat aşa, de fel… În plus, ora la care ai pus comentariile atât aici, cât şi la tine pe blog, cât şi pe dilemaveche.ro spune ceva despre altceva.
Există posibilitatea să fii o persoana foarte matinală…
Sau nu.
Si eu care credeam ca sunt singura care are un astfel de vis…:) Ma gandesc ca merge si Bach pe pianina din colt, nu?:p
I hate Bach, din copilărie 😛 Dar pentru iubitorii lui, desigur, merge şi Bach 😀