Poate ştiţi, merg des la Act. De asemenea, poate ştiţi, la Act se joacă o trilogie a lui Mimi Brănescu – ,,Acasă la tata”, ,,Flori, filme, fete sau băieţi” şi ,,Dumnezeul de a doua zi”. Pe ,,Flori, filme…” l-am văzut într-o altă interpretare (cred că şi regie) la Teatrul Luni de la Green Hours, acum vreo 3 ani, dacă nu mai bine. Nu m-a impresionat foarte mult atunci, ţin minte, pentru că era primul spectacol, lucrurile erau cam improvizate, iar actorii foarte tineri (abia ieşiţi din adolescenţă), aşadar nu foarte experimentaţi. Ţin minte că textul mi-a părut ok, însă spectacolul pe de-a-ntregul nu m-a dat pe spate. Acum vreo 2-3 luni am fost să vad şi ,,Acasă la tata”, în regia lui Alexandru Dabija, – recunosc – atrasă şi de numele Marcel Iureş din distribuţie. Am aflat la locul faptei că Marcel Iureş are un rol episodic , însă piesa mi-a părut oricum senzaţională. A urmat vacanţa teatrului, iar acum, la începutul noii stagiuni, m-am hotărât să văd şi ,,Dumnezeul de a doua zi”, în regia lui Claudiu Goga, cu Vlad Zamfirescu şi Mirela Oprişor. Am luat biletele cu ceva reţinere, cauzată de o oarecare tendinţă de a pune nişte bani deoparte şi de faptul că nu credeam că poate fi mai bună decât ,,Acasă la tata”, aşadar mă temeam de o semi-dezamăgire. Din fericire, m-am înşelat. Banii daţi pe bilet au fost mai mult decât meritaţi. Ar fi puţin să spun
că recomand piesa. Ar fi puţin şi să spun că mi-a plăcut la nebunie. Vlad Zamfirescu este absolut fenomenal în rol. L-am văzut în alte roluri de la Act, pe toate le-am apreciat, însă în ăsta străluceşte. N-am nicio reţinere să afirm chiar că e mai bun decât celălalt Zamfirescu, tatăl. Acum mă gândesc serios să reprogramez ,,Flori, filme…”. Vreau să-i mai dau o şansă, în varianta de la Teatrul Act.