Spre serviciu: -Aveţi un traseu preferat? Da? Bun. Pe acolo mergem. Nu de alta, dar am avut o clientă mai devreme, dacă mai am doi aşa mă internez direct la nebuni. Am văzut eu de la început că era zmucită săraca… Am luat-o de la Policlinica X până în Militari – când s-a suit – interogatoriu – ce tarif am, să n-o păcălesc, ditamai teoria de zece minute. Şi când am ajuns la Eroilor – acolo, la Operetă, la Operă – în loc să fac stânga pe linia de troleu, am mers în faţă să fac stânga aici la Podu’ Cotroceni. Şi zice: domle, chiar mă miram, zice, credeam că eşti om cinstit, dar vrei şi tu să mă furi. Zic – nu doamnă, o iau drept o glumă, că e acelaşi lucru. Ea – nu, că aici aţi făcut unghi drept, şi acolo era aşa şi pe dincolo. Am rămas prost. Acuma nu zic, o fi fost traumatizata, cine ştie cine a păcălit-o că sunt tot felul de nesimţiţi în meseria asta, cum sunt în toate, de aia, când v-am auzit că aveţi traseu, foarte bine, pe acolo mergem, să n-avem discuţii.
Da’ aţi văzut ce zi frumoasă? M-am uitat la meteo – nu la noi, că s-au prostit de tot ăştia cu vremea, mă uit pe Yahoo pe net, domle, când zic ăia ceva, parcă aşa e, nu? Şi era soare azi, soare mâine, soare poimâine, numai soare, măcar să fie aşa tot noiembrie…

…..

…..

Spre casă: Mă sui în taxi. La radio dat la maxim, defunctu’ Păunescu urla din toţi rărunchii: ,,Te saluuuuut, generaţieeee în blugi!!!”. Shit. Şoferul mă întreabă: ,,să dau mai încet? Vă deranjează?” Contrar firii mele pacifiste, zic: ,,vă rog, dacă se poate.” Şi mă pune dracu’ să adaug: ,,Nu de alta, dar doar asta am auzit azi…” Şoferul dă mai încet şi îmi aruncă: ,,păi atât. Azi şi mâine, că după aia n-o să mai auziţi.”

Ahm…Is that a promise?

Am tăcut.
După un minut a schimbat şi postul.
Muzică până acasă şi atât.

Şi apropo de ,,m-a pus dracu’ ”: