>…in seara asta ma simt ca o diva. Trec din camera in camera abia atingand tocurile usilor cu varfurile degetelor. Ma simt ca-ntr-o tragedie antica, exagerarea ma caracterizeaza cu atat mai mult in seara asta.

Torn usor lichide parfumate dintr-un recipient intr-altul si ma privesc in oglinzi cand trec cu paharul in mana. Ma intreb daca-s o fantoma colorata aparuta din alta dimensiune, populand apartamentul altcuiva care nu-si explica miscarile abia insinuate ale perdelelor sau suspinul din balcon. Suspin pe dracu’, eram doar eu tusind…

Abia acum am avut rabdare sa ascult toata muzica pe care mi-ai trimis-o. Stiu, ti-am lasat de fiecare data impresia ca ascult melodie cu melodie, si ca imi place. Ei, ghici ce… exact cum ai spus tu…”whoops… eroare”… n-am ascultat-o niciodata. Am stocat totul acolo si am asteptat sa se astearna praful. Hei, stai acum, nu face mutra aia, doar stii si tu ca amintirile nu au valoare pana in momentul in care poti observa praful de pe ele. Atunci sufli usor, asa, ca un oftat, si incepi sa le descoperi. Incepi sa le citesti, sa le asculti, sa le intelegi…

Noapte buna, poveste.