>
Azi e bine. M-am trezit putin infrigurata, am pus de cafea si m-am bucurat ca e suficient de racoare in casa cat sa-mi pun sosetele roz pana la genunchi.

Acum cafeaua e gata. Si eu sunt gata sa povestesc. Despre ce? Despre cel mai prost film pe care l-am vazut in ultima vreme – “Dosarele X”. La vremea lui, serialul mi-a placut. Chiar mult, din cate imi amintesc. Aseara am vazut un lung metraj fara nicio legatura cu serialul. Doua personaje obosite, care n-au nimic in comun cu vioiciunea personajelor din serial, replici incredibil de proaste (ce scenariu imbecil), o idee care, vorba cuiva, i-a venit unui rus scriitor de SF prin 1920… Suntem in 2008. Un calcul mic, va rog…

Tot filmul este, de fapt, o lalaia insuportabila intre Mulder si Scully despre daca sa se intoarca sau nu in FBI, ea devine un pic geloasa pe o fatuca care pare atrasa de noua barba a lui Mulder (ea moare mai tarziu in film, deci niciun pericol – chiar n-am inteles scopul personajului in sine), se da cu capul de pereti intreband de ce i-a spus unul “Don’t give up” (cand ala de fapt vrusese si el sa zica ceva care suna bine). Scully merge continuu pe un coridor de spital punandu-si intrebari, ca un medic foarte informat ce e cauta informatii pe google despre interventii cu celule stem si apoi in doua zile e gata de operatie…Scully este acum o pisi cu parul lung cam emotiva…

Asa. Raufacatorii sunt niste rusi (wtf?!) cu nume de unguri care fura organe ca sa-l faca bine pe big boss, caruia ii tot cauta organe si membre de schimb. Ce prostie.

Interpretarea replicilor proaste este proasta in sine. Camera fuge de la un personaj la altul in timp ce ei vorbesc, intr-un mod foarte deranjant. Iar ei isi aclama replicile alea de parca ar fi actori incepatori de teatru ieftin.

Apare la un moment-dat si Skinner…

Aiurea. Complet aiurea. O imbecilitate, o pierdere completa de vreme. Asta ca sa nu va pierdeti si voi timpul.