>Domnu’ Nicu este barbatul care locuieste singur in garsoniera de deasupra mea. Are in jur de 50 de ani si sunt absolut convinsa ca este gay. Este funny. Nu cunosc nicio o persoana gay de varsta asta in afara de el.

Domnisoara Andromeda sunt eu. Sau asa crede el ca ma cheama. Am incetat sa incerc sa-l conving ca nu e asa.

Cand m-am mutat, domnu’ Nicu a fost primul care a rasarit pe scara in timp ce imi mutam lucrurile si a intrebat pretios: “cine se muta aici?”. Prietenul meu de pe atunci i-a raspuns sec : “o fata”. A parut oarecum lezat de raspunsul laconic si s-a retras nemultumit in vastele apartamente. Adica in garsoniera.

Domnu’ Nicu a fost cu siguranta artist. Asculta mereu opera si seara canta romante.

Domnu’ Nicu e suparat de faptul ca folosesc odorizante de camera. Mi-a tinut o intreaga teorie intr-o dimineata despre efectul nociv al chimicalelor pe care le inhalez. De asemenea, domnu’ Nicu imi da sfaturi despre cum sa port gentile. Cum ma prinde pe scara, cum ma mai loveste cu un sfat. Domnu’ Nicu merge ceva mai leganat decat mine, este foarte curios si intr-o zi m-a luat la intrebari – “domnisoara Andromeda, pot sa va pun si eu o intrebare? De ce nu va platiti intretinerea?” . “Nu am timp”. “Cum adica nu aveti timp?”. “Adica daca ar exista un cont in care sa pot pune banii, sau daca ar exista o caserie non-stop, as plati. In conditiile in care ea functioneaza acum, nu am timp. Locuiesc singura, deci e exclus sa trimit pe altcineva.”. “Dar nu se poate asa ceva, trebuie sa platiti in fiecare luna”. “Well… platesc cand pot. Altceva?”. A dat putin ochii peste cap si a plecat.

In concluzie, si persoanele gay sunt la fel de carcotase odata cu varsta. Si eu care aveam pretentii…