>
Sunt la Pitesti. Azi e ziua lui tata. Aseara – petrecere in familie. Muzica la maximum, taica-meu asasinandu-i pe toti cu Migra a lui Santana. Cam mult alcool – eu iesind din cand in cand pe balcon pentru ca desi tata stie ca fumez, nu pot sa o fac in fata lui pentru ca el n-a fumat niciodata in fata mamei lui. Adica bunica-mea, cea cu care eu fumam inca din clasa a 10-a. Asadar omul are un principiu, iar eu incerc sa i-l respect.

Eram un pic in afara peisajului. Teoretic eram cu ai mei, practic eram un pic pe dinafara. Unul dintre unchi, care se abtiguise bine (ca si restul, de altfel) zice – si te-ai obisnuit acolo, nu? Ce curaj pe tine, asa, sa te descurci singura. Nu ti-e frica? Am zambit. Normal ca mi-e frica. Doar ca la inceputul aventurii vedeam totul in alte culori. Toata treaba asta imi parea fascinanta, capacitatea de a face lucruri singura mi se parea recompensa absoluta. Si in continuare asta e lucrul care ma ridica cand mai cad si ma julesc in genunchi.

M-am asteptat la intrebari clasice si idioate despre maritis, copii… Am primit in schimb altceva. Dovada ca in sfarsit au inteles care e treaba cu mine.

In final, unul dintre unchi povestea ceva despre niste pisici. Celalalt zice – un berbec arunca-n jur cate-o cacareaza/ I-a intrat o musca-n cur si-l cam deranjeaza.

Uite-asa sunt eu cate un pic din fiecare. Nu ca mi-as dori sa dau in reclame Orange, dar … asta e.

Am gasit mai devreme aici un cantec care mi se pare potrivit pentru momentul (oarecum) lacrimogen. Aveti mai jos. Timpuri Noi.

Later edit:

Hit-ul serii :))):

SANTANA – Migra
Asculta mai multe audio Muzica »