>Aseara am trecut de la agonie la extaz. De la povestea lu’ Benjamin Button (care m-a intristat peste masura). m-a bagat in zona aia cu “partir c’est mourir un peu” si toate astea…am trecut la Religulous. Imi cadeau ochii in gura, ma durea capul si eram si foarte trista dupa filmul cela, dar am zis sa nu ma culc asa. Si am asteptat cuminte vreun sfert de ora sa se downloadeze filmul de la domnul Dragos (caruia tot eu i-l recomandasem – asta ca sa fie dreptatea dreptate), si am dat drumul. Cum ar zice orice om blocat in ticuri verbale – “foarte tare, frate!”. Trebuie sa recunosc ca am inceput sa am o problema cu tot ce inseamna documentare propagandistice de genul Zeitgeist, care imi dau senzatia ca dau dintr-o extrema in alta, care mi se pare ca se folosesc de usurinta cu care se pot transmite acum ORICE fel de informatii maselor si care MI SE PARE mie ca incearca inlocuirea unei manipulari cu o alta. Adica dam vrabia din mana pe cioara de pe gard cu senzatia ca am descoperit America. In fine. Discutia e foarte lunga. Ce mi-a placut insa la filmul asta (Religulous, in speta) e ca se incearca totusi o abordare mai de “bun simt”. Desi nu s-au putut abtine sa nu arunce niste Horusi si Krishne pe acolo, intrebarile sunt totusi intrebari pe care ni le punem mai cu totii – astia care ne dam cat de cat inteligenti. Iar teza nu mi se pare neaparat “antireligioasa” cat… antihabotnica, ceea ce ma face sa-i mai pun o bila alba.
Si peste toate astea… da, domnule, este amuzant. Imi plac oamenii care fac misto inteligent de toti gibonii presarati in puncte-cheie, inveliti in aur si carora le pute gura de la cat rahat ingurgiteaza. Imi plac. 😀
Boon, asta a fost aseara.
Azi m-am trezit cu greu dupa episodul agonie-extaz care a durat vreo 6 ore in total… adica de la 10 la 4… Am dardait langa aragaz pana s-a incalzit bucataria, cu spatele la filtrul de cafea care bolborosea ceva pe limba lui. Cu ochii intredeschisi m-am uitat pe gemulet pana cand m-am convins ca gata. O dam pe pozitiv. Cizme portocalii, margele portocalii, pulover verde, salvari, fes, fular, hurray. Checked.
In fata blocului imi amintesc de o sfanta Ioana de pe aici de la serviciu, gratie careia am intrat in contact cu domnul Religulous, asa ca zic sa ma agat si eu de niste frezii. Pentru ea. Nenea care vindea flori avea niste texte foarte “deep”… “Va rog frumos, nu mi le ambalati”. “Le luati asa, pentru dumneavoastra??”. “Nu pentru o colega” (mormai eu, cu lentilele ochelarilor aburite). “Sunteti generoasa”. “Imi face placere sa fac cadouri”. “Stiti cum se zice, daca nu dai, nu primesti”. “:)”.
Trailer Religulous: